FOCUL VIU

Focul viu

Sintagma ne aminteste prima data de pestera din Apuseni cu acelasi nume, pestera in care se afla un ghetar a carui parte superioara, privita in bataia soarelui de amiaza, pare un foc, un foc totusi diferit, cu irizatii violet, un foc parca din cer; de altfel, imaginea e destul de comuna in ilustratele ce au ca tema acesti munti.

Numai ca fotografia, oricat de reusita ar fi, surprinde doar o bucata de gheata, e adevarat, de o forma mai neobisnuita, stralucirea schimbatoare, palpairea focului din interiorul acelei forme ramanand bucuria celui care se osteneste a se trezi dis de dimineata pentru ca la ora potrivita sa fie acolo.

Cred ca nu tocmai intamplator a fost numit acel fenomen astfel; cei care l-au vazut prima data si au denumit acel ghetar trebuie sa fi vazut, trebuie sa fi lucrat cu focul, cu adevaratul foc viu. Localnicii din toata zona Apusenilor dar si de mai departe- Tara Zarandului,muntii Maramuresului, Bucovinei, Rodnei, cunosc puterea tamaduitoare a focului viu, el inca mai salasluieste nu numai in povestile batranilor, iar in unele catune inca se mai aprinde acesta.

E uimitor cat de multa cunoastere metafizica se ascunde in acele locuri uitate de lume dar si cat de multa se pierde odata cu batranii ce pasesc dincolo, ducand cu ei, pentru ca nimeni nu se oboseste sa-i mai asculte, secrete ce in alte locuri sunt facute célèbre de antropologi, psihologi, ce la randul lor devin cunoscuti in lumea intreaga, tin workshop-uri si scriu carti readucand in atentie  intelepciunea samanilor din Siberia ori din Amazon ori mai stiu eu de unde.

Astfel ca trebuie sa ne adresam unor somitati in etnologie, folclor  de la Mircea Eliade, Romulus Vulcanescu, Tudor Pamfile, Mihail Caneanu, ori, mai nou, Cornel Dan Nicolae, unul dintre autenticii cautatori de spiritualitate, cu o cunoastere ce-i permite sa vada filonul profund al ritualurilor batranilor nostri si a le pune pe picior de egalitate cu cele devenite cunoscute si raspandite ca surse de inspiratie pentru psihoterapia moderna.

Ne amintim astfel ca focul viu, socotit sfant se facea de regula la sosirea in munte, inainte de Rusalii, pastrandu-se apoi timp de un an la casa gospodarului care voia sa fie ferita de griji si necazuri. Apa fiarta cu acest foc era folosita pentru spalarea celor bolnavi dar si a animalelor ori iasca cu care fusese aprins se presara pe rana; se mai folosea, de asemenea pentru desfacerea bolilor ce vin din facatura. In general, asa cum in alegerea plantei de leac este asociata forma frunzei, a tulpinii sau radacinii acesteia, data de Dumnezeu in forma organului bolnav, tot asa focul viu este destinat acelor boli care se asociaza cu senzatia de foc; astfel, o rana arzanda este tot un foc viu, asisderea o boala de piele cu senzatie de arsura, cum ar fi pojarul, erizipelul, etc.

Recent, intr-o vizita la o stana din Apuseni, am aflat reteta pentru vindecarea acelor boli; dupa ce se aprinde  focul viu, se transmite unei gramezi formata din noua feluri de lemne, iar in apa fiarta cu aceste lemne este imbaiat bolnavul.

Ritualic, focul viu era folosit fie pentru trecerea intregii turme de oi printre doua astfel de focuri, asezate la strunga, pentru a le proteja de boli si de duhuri, strigoi si priculici; mutarea stanei implica mutarea cu mare grija si a focului viu. Tot asa, bolnavul, dup ce era tratat cu apa fiarta pe focul viu, cu taciune ori cenusa, sarea de noua ori peste foc.

            De mergi si astazi in Apuseni, acolo unde caii sunt lasati liberi de primavara pina toamna, si intalnesti ciobani iar prin vorba si atitudinea ta le capeti increderea, ai putea sa afli si cum se aprinde acest foc viu. Astfel, unii o sa iti povesteasca de faptul ca e nevoie de doi frati gemeni pentru a prinde acest foc, altii or sa-ti spuna de doi veri primari, in orice caz, e nevoie sa fie aprins de doi barbati. Fie ca se foloseste tocul usii, fie ca se folosesc doi brazi ingemanati, fie chiar un simplu bat, in care se practica un orificiu, esential este ca nu se folosesc bete de chibrite sau amnar ori alt obiect ce produce scantei, ci doar un alt bat, care prin frecare aprinde iasca. Rasucirea rapida a batului in acel orificiu putea fi obtinuta si cu ajutorul unei franghii rasucita in jurul batului ori printr-un  sistem confectionat din lemn in forma unei manivele; iasca este fie ceea ce cunoastem noi, in mod obisnuit prin acesta denumire, o specie de ciuperca ce creste pe copaci, fie „acea margine a cojii de fag, alba ca hartia”; ulterior focul este transferat catre o gramajoara de aschii, cu care se face fumegarea bolnavului ori animalelor.

Mai greu de obtinut ar fi reteta alifiei obtinuta din cenusa focului viu, amestecata in anumite proportii cu lapte, smantana dar si cu anumite plante, alifice se foloseste pentru tratarea anumitor boli de piele la om si animale si nu stiu daca am gasi vreun cioban batran care sa ne povesteasca de modul in care se folosea focul viu cand se lucra pentru „facatura”.

Ritualul, respectul aratat in popor fata de acest fel de foc ne aminteste de practica crestina a candelei, in care flacara arde neintrerupt, pentru protectia casei si onorarea sfintilor.

Adevarate practici samanice, putem sa recunoastem.

Desi nu se leaga de focul viu, vreau sa va povestesc ca am aflat tot acolo in munti reteta locala pentru alungat grindina; astfel, crenguta de fag culeasa in prima joi de dupa Rusalii, tinuta pe peretele casei, imediat ce apar semne care arata ca vine vremea grea, este pusa pe foc. Iata inca o practica samanica autentic romaneasca.

Fie ca astfel sa arda si prezentul foc viu de curand aprins- aceasta schimbare in constiinta, sa protejeze, sa lumineze si sa vindece iar cei care l-au aprins si il continua,  sa fie „tari, viteji, frumosi si iubiti de toata lumea”, asa cum deveneau cei ce aprindeau focul viu in muntii nostri.

Ceremonia ...

Tot in legatura cu ritualurile si ceremoniile.



Da, e adevarat ca nu facem o calatorie samanica de dragul de a ne afla in treaba sau cum zice Reiner Trenner, nu facem turism. Tot atat de adevarat este ca putem face calatoria cu scopul de a aduce raspunsuri care sa ne ajute in a ne face viata aici, pe Pamant, mai buna. Asta inseamna ca vom avea o intentie clara atunci cand tinem o ceremonie ori indeplinim un anume ritual si ca ne vom ingriji ca aceasta intentie sa fie exprimata in termeni lipsiti de confuzie.

Sandra povesteste doua situatii hilare in legatura cu aceasta. Una, in care o doamna a tinut o ceremonie in care a cerut spiritelor sa-i aduca in viata un om bogat (rich man-engl.), dupa care si-a intalnit sotul in persoana domnului Rich, care din pacate era sarac; cealalta, in care persoane ce urmand diferite traditii, rugandu-se pentru o inima deschisa, s-au pomenit in spital pentru a fi operati de inima.

Cunosc si eu persoane care, datorita faptului ca se simteau extenuate de munca, cerand: “as zace cateva zile”, s-au pomenit, nu in patul de acasa ci in cel de la spital.

Pentru a nu se petrece astfel de lucruri, putem sa cerem animalelor noastre de putere sa ne ghideze pentru a afla intentia potrivita si modul corect de formulare a acesteia.

Nu o sa insist cu feluritele ceremonii si ritualuri ce se pot indeplini; toti practicantii sau aproape toti din diferite ramuri si practici stiu ca a proceda in acest mod ne imbogateste sufleteste, ne conecteaza cu lumi invizibile si ne ajuta sa redescoperim, sa ne amintim lucruri minunate despre noi, despre ceilalti, despre Natura, despre Mama Pamant.

Nu e necesar sa indeplinim intr-o anumita forma acea ceremonie sau ritual pe care dorim sa o/il tinem; putem foarte bine sa facem o calatorie si sa rugam pe unul dintre spiritele noastre ajutatoare sa ne spuna in ce mod putem savarsi ritualul ori ceremonia propusa.

Ceremonia

Venind vorba despre ceremonii si ritualuri, imi amintesc vorbele lui Wesselman care spune ca ritualul religios presupune manipularea de simboluri in scopul de a controla, influenta sau a convinge puteri supranaturale sau forte arhetipale sa ne ajute in realizarea unor dorinte ale noastre. Lucru mai putin cunoscut, nu am inteles inca de ce, ritualul savarsit in biserica, asa dupa cum mi-a explicat un prieten preot, are ca structura de baza viata lui Isus, adica fiecare dintre gesturile savarsite in timpul slujbei onoreaza un eveniment cunoscut, de la nasterea Sa, pana la Inviere.

In ceea ce priveste timpul acordat ritualului sau ceremoniei, nu sunt standarde sau dogme; vom vedea ca pe masura ce legatura noastra cu spiritele este mai usor de realizat, avand exercitiu, ritualul ne va lua un timp tot mai scurt; samanii nu complica lucrurile, ei, asa cum zice Hank, deschid usa, se conecteaza cu puterile care or fie le, isi declara intentia, apoi onoreaza acei aliati care ajuta in aplicarea a ceea ce este nevoie.

Sa vedem care sunt ingredientele de care avem nevoie pentru a savarsi o ceremonie.

In primul rand intentia noastra trebuie sa fie clara, in al doilea rand e necesar sa fim concentrati pe ceea ce facem, altfel energia noastra se va deconecta de la fortele spirituale iar in al treilea rand e nevoie de a fi in armonie cu noi insine, cu spiritele noastre ajutatoare si, prin ele, cu puterea universului. Deci: Intentie, Centrare, Armonie.

Un ghid orientativ a cum se poate urma un ritual ori ceremonie, fara ca acesta sa fie exhaustive dar nici restrictive, este cel pe care Sandra ni-l ofera, cu mentiunea sa lasam cat de mult loc spontaneitatii.

Prin urmare, acesta ar cuprinde:

1.       Un cantec sau o formulare pentru intampinarea participantilor si declararea scopului ceremoniei/ritualului.

2.       O multumire adresata Spiritului pentru sansa de a fi impreuna.

3.       O chemare adresata spiritelor locului, elementelor si directiilor care sa sprijine ceremonia/ritualul si scopul acestuia.

4.       Invocarea altor aliati sau spirite ajutatoare.

5.       Curatarea participantilor prin tamaiere, arderea diverselor plante.

6.       O binecuvantare dedicata sanatatii sau norocului participantilor.

7.       Rugaciuni cu scopul de a transmite catre altii care nu sunt de fata sau chiar catre intreaga planeta binecuvantarile ceremoniei.

8.       Cantece si dansuri pe instrumente cum ar fi tobe, zuruitoare, fluiere, clopotei s.a.m.d.; acestea se pot desfasura de-a lungul intregii ceremonii sau in anumite puncte de trecere.

9.       Anuntarea finalului ceremoniei.

10.   Multumiri adresate spiritelor ajutatoare si o formulare care sa enunte slobozirea lor din spatiul sacru.

11.   Eliberarea directiilor si invitatia adresata participantilor de a se intoarce in starea normal de constiinta.

In practica grupului nostru am invatat multe modalitati de a efectua o ceremonie, un ritual si cred ca nici una nu a fost la fel cu cealalta; amintesc aici, de exemplu, acele deschideri ale spatiului sacru prin care ne binecuvantam unii pe altii prin cantec ori prin sunetul zuruitoarei; ori, ceremonia de transfiguare, in care suflam fumul unei plante sacre catre ceilalti, inainte de incepere; ori gestul, care marca intrarea in spatiu, totodata trecerea la o alta stare de constiinta, de a lasa intr-un obiect preocuparile cotidiene.

Acesti pasi obisnuim sa-I urmam, fie ca indeplinim ritualul singuri, fie in cadrul unui grup; se stie ca lucrarea efectuata in grup pentru vindecarea sau ajutarea cuiva are efecte mult mai puternice decat cea efectuata de unul singur.

Trebuie sa mai spun ca si in ritualul de vindecare samanica, in care lucram de unii singuri, pasii pe care-i urmam sunt aceeasi, cu aspecte care tin de specific, in sensul ca nu o sa anuntam cu voce tare inceputul si sfarsitul ritualului, acest lucru il facem desigur in sinea noastra, s.a.m.d.

Lumea de Mijloc

Lumea de Mijloc

Reprezinta aspectul sau taramul nonordinar al lumii in care traim; indienii Hopi, desi folosind alte cuvinte, vorbeau despre o proiectie holografica a lumii in care traim, ca fiind creata de gandurile fiintelor aflate la un anumit nivel de evolutie, fiintele umane fiind de exemplu creatia, proiectia holografica a delfinilor.
Sandra ne aminteste ca putem sa calatorim in aceasta lume pentru a comunica cu natura; in mod traditional aici se calatorea pentru a afla obiecte pierdute sau furate (aceasta imi aminteste de practica romaneasca a cautarii in ciubarul cu apa). De asemenea, se poate calatori catre soare, stele sau planete din sistemul solar dar si catre zane, elfi, gnomi sau deve.
Tot aici se poate calatori pentru a afla leacuri celor bolnavi, conectandu-ne cu plantele noastre de putere; in aceeasi lume facem calatoriile de vindecare la distanta sau calatoriile practicate in munca psihopompa ca si altele pe care o sa le aflam lucrand.
Pentru a face aceasta calatorie incepem prin a ne vizualiza plecand din fata usii casei noastre catre un loc din natura cu care ne-ar place sa comunicam, un loc pe care il cunoastem sau in care am fost candva, un loc in care ne simtim conectati, in pace si liniste.
In shamanism, subliniaza Sandra, totul e viu si are un spirit; in timpurile noastre multi dintre noi nu ne mai amintim cum sa comunicam cu plantele, copacii, pietrele sau spiritele ploii, norilor, dar inca avem abilitatea de a le vorbi in aspectul lor nonordinar, astfel adresandu-ne divinului din intreaga creatie. Putem alege ceva din natura cu care sa comunicam, cum ar fi un copac sau o planta preferata, luna, o piatra sau un nor, sa calatorim catre acest spirit, sa vorbim si apoi sa ne intoarcem la realitatea ordinara.
Alta cale de a ne reconecta cu lumea naturii, ne invata Hank, e aceea prin care ne concentram asupra imaginii Gradinii Sacre, acel loc din natura ce rezoneaza mai bine cu noi si in care:
1.       Tot ceea ce exista simbolizeaza aspecte ale noastre sau ale experientelor din viata noastra.
2.       Putem comunica cu toate elementele de acolo pentru divinatie personala sau pentru o mai inalta intelegere.
3.       Putem sa facem schimbari; astfel, putem sa ne folosim imaginatia noastra creativa pentru a adauga orice dorim- o cascada, un copac mare, o piatra sau un pat de flori sau, invers, pentru a sterge elemente pe care nu ni le dorim acolo; la fel de bine, putem sa drenam o mlastina  ori sa curatam o plaja de pietre pentru ca astfel sa ne lasam sa intram mai usor in laguna noastra turcoaz.
4.       Atunci cand facem schimbari, aspecte ale noastre sau ale vietii noastre se vor schimba ca urmare, aceasta fiind modul in care adevarata magie functioneaza.
Samanismul reprezinta o practica spirituala in care de-a lungul vietii putem calatori in lumi ascunse, din nou si din nou, pentru raspunsuri, transformare, vindecare in folosul nostru, al celorlalti, al comunitatii sau Mamei Pamant iar modalitatile de a calatori se vor diversifica, imbogati sau modifica.
Intoarcerea din calatorie
                Atunci cand soseste momentul intoarcerii din calatorie vom avea o schimbare in ritmul monoton al batailor de tobe, de regula patru seturi de cate sapte batai; este semnalul ca a sosit momentul sa multumim, sa spunem “la revedere” celor cu care am vorbit dar chiar daca nu am vorbit cu cineva in calatoria noastra vom multumi si ne vom lua ramas bun, acesta fiind semnalul pe care il transmitem psihicului nostru ca ceva a luat sfarsit. Aceasta ne va ajuta sa fim mai bine impamantati atunci cand ne intoarcem din calatorie.
Urmeaza o schimbare in ritmul batailor tobei, ce tine de regula cam un minut, timp in care ne vom aduce pasii catre locul din care am plecat, vom deshide ochii si vom reflecta asupra experientei noastre. Cand reflectam asupra a ceea ce am perceput in timpul calatoriei primim un nou nivel de intelegere asupra informatiei; amintindu-ne ceea ce am perceput si vazut, complexul nostru minte-suflet ne da o intelegere mai profunda a ceea ce calatoria ne-a adus.
In postarea urmatoare, despre interpretarea calatoriei.

Calatoria in Lumea de Sus

Calatoria in Lumea de Sus

Urmatorul pas care se face in cadrul primelor calatorii samanice este acela care ne conduce catre Lumea de Sus, pentru a ne intalni cu un Invatator/Ghid spiritual.

Pentru a porni in aceasta calatorie vom alege, de asemenea, un loc din natura, de data aceasta un loc care sa ne aminteasca de inaltime; unii samani folosesc arborele vietii, iar in alte traditii se foloseste scara, funia, urcarea cu ajutorul unei tornade sau a unei vantoase ori chiar pe fumul ce iese din horn; nu mai putin obisnuita este gasirea unei pasari si urcarea spre aceasta lume pe aripile acesteia; sunt persoane care urca folosind un balon cu aer cald. Oricare dintre modalitatile  pe care le gasim este utila.

La fel ca la calatoria in Lumea de Jos, plecam din acel loc din natura, doar observand ce apare ca fiind o cale de a urca; Sandra spune ca putem sa rugam si animalul nostru de putere sa ne insoteasca iar el o va face.

Atata timp cat mai vedem planete si stele vom sti ca inca mai suntem in Lumea de Mijloc si atunci vom continua sa ne concentram pe intentia noastra, aceea de a ne intalni un Invatator/ Ghid spiritual. Vom simti ca un fel de tranzitie atunci cand vom intra in Lumea de Sus, pe care unii pot sa o resimta ca pe un strat de nori sau ceata si despre care e bine sa ne reamintim ca nu este o bariera in calea noastra, asa cum nici pentru Jack din povestea cu vrejul de fasole nu a fost.

Ne vom lasa sa traversam acest spatiu de tranzitie si vom intra in primul nivel al Lumii de Sus, observand daca suntem asteptati de catre vreun invatator, caz in care il vom intreba daca este invatatorul nostru; cand raspunsul este afirmativ il rugam sa ne raspunda la o intrebare importanta pentru noi sau sa ne dea ajutor in vindecare. In situatia in care nu suntem asteptati vom continua cautarea noastre prin diferite nivele ale Lumii de Sus pina cand vom gasi aceea fiinta care este Invatatorul/Ghidul nostru spiritual si ramanem in calatorie pina cand toba ne va chema inapoi.

Hank Wesselman spune ca prin intalnirea cu Invatatorul ne putem reconecta cu Sinele nostru superior in Lumea de Sus sau cu aspectul nostru transpersonal, intalnire ce poate constitui o extraordinara schimbare in viata, asa cum de altfel putem afla ca invatatorul nostru spiritual suntem de fapt noi insine, dar noi insine mai degraba in Lumea de Sus decat in realitatea ordinara.

Multi inteleg ca acest aspect al nostru nepieritor, etern, ca sursa a intuitiei si inspiratiei noastre, sine superior ce poate comunica cu noi prin vise si viziuni sau idei ce apar in minte ca  raspuns la nevoile naostre; este ceea ce numim sinele divin sau ingeresc ori martorul transpersonal care ne iubeste neconditionat, ne asculta rugaciunile si lucreaza in moduri tainice.

In traditia hawaiana kahuna este numit Aumakua; makua inseamna “parinte” iar au inseamna “timp”, facand din aceasta fiinta transpersonala “parintele in timp” al nostru; in aceasta traditie referirea la Aumakua se face de cele mai multe ori la plural, ca fiind strabunii; in calatoriile pe care le facem il descoperim ca fiind un mozaic compus din mai multe personalitati. Asa ca in relatiile noastre putem adesea sa aflam aceste personalitati ca fiind sinele noastre din alte vieti, calatorind in timp, evoluand si imbogatindu-se ca  urmare la ceea ce facem si devenim in existenta noastra fizica din Lumea de Mijloc. In acest sens, domeniul suprasinelui sau a sinelui superior poate fi considerat ca fiind una din liniile noastre de descendenta, dezvaluindu-ni-se astfel ca avem trei linii stramosesti: cea a mamei, cea a tatalui si domeniul nostru ancestral personal.

In postarea viitoare vom aborda calatoria in Lumea de Mijloc.

Pina atunci, va impartasesc cateva din “visarile” personale recente pe care nu-I musai sa le cititi.

Nu incetez sa ma minunez cat de frumoase si vindecatoare practici aveau stramosii nostri si in special cei din culturile in care samanii erau la loc de cinste; bunaoara, in prezent redescoperim in diverse curente spirituale sau psihologice rolul confirmarii in trecerea tinerilor catre maturitate sau spunem ca nu stiu ce persoana are un comportament care denota ca nu ar fi fost confirmat de catre mama sau de catre tata; ritualurile de trecere rezolvau asta in mod simplu si eficient. La fel, vorbim in prezent de legea atractiei, ale carei principii le regasim daca invatam despre arta samanica a visatului.

Pentru cei care practicati diverse metode de vindecare; in sesiunile individuale sustinute am constatat cat de mult creste eficienta atunci cand il vad pe client in lumina sa divina; doar incercati, apoi putem sa extindem aceasta perspectiva si asupra celor din jurul nostru. Stiu ca multi dintre voi faceti asta, stiu de asemenea ca nu chiar toti si nu strica sa ne reamintim. Exista, de asemenea acea rugaciune din practicile ho oponopono prin care ne cerem iertare gresitilor nostri pentru ca ne-am putut inchipui vreodata ca ar putea fi altfel decat divini si invatam sa facem asta adresandu-ne lor sau spiritului lor.

Pina data viitoare va doresc sa vedeti cat mai mult prezenta divina in jurul vostru.

Calatoria ...

Iata, pe scurt, ce avem de facut, potrivit Sandrei, inainte de a incepe o calatorie.

1. Intotdeauna vom avea clar setata intentia; aceasta ne va ajuta sa ramanem concentrati si sa nu fim distrasi de trancaneala mintii si de problemele noastre de zi cu zi.

2. Aflam care este cel mai potrivit moment pentru noi sa calatorim- poate atunci cand suntem treji, proaspeti si odihniti si cand mintea noastra este clara si neaglomerata cu detalii.

3. In legatura cu hrana, urmarim sa descoperim ce fel de dieta este potrivita aventurii noastre in lumi invizibile; ceeea ce mincam si ce bem ar putea afecta capacitatea noastra de concentrare si posibilitatea de a ramane alerti. Astfel, o masa grea inainte de calatorie sau consumul de bauturi alcoolice ar putea innegura mintea.

4. Exersand mutarea respiratiei catre inima ne va ajuta sa ne mutam atentia dinspre starea mentala catre spatiul inimii; spiritele comunica cu noi prin aceste usi ale inimilor noastre, asa ca inca de la inceputul calatoriei ne vom asigura ca avem intentia de a vedea cu inima taramurile interioare ale spiritelor si viziunilor.

5. In acele situatii in care suntem atasati emotional de rezultatul unei decizii sau controverse ori atunci cand avem o stare emotionala legata de ceva din viata noastra sau a celor pe care-i iubim e mai bine sa rugam pe cineva sa calatoreasca pentru noi; in astfel de situatii s-ar putea sa nu avem capacitatea de a ne urni (mintea) din drum pentru a avea acces la ghidare spirituala, accesibila prin intermediul inimii.

6. Putem fi cat de inovativi vrem si sa incercam modalitati diferite de a calatori; a sta intins si a calatori nu este chiar modul traditional de a calatori; multe persoane au nevoie sa se miste si sa cante sau sa danseze in timp ce calatoresc.

Nu exista o modalitate „corecta” sau „gresita” de a calatori, acest instrument odata insusit se perfectioneaza practicand. Putem sa acordam atentie la ceea ce simtim, sa exploram diferite nivele ale celorlalte lumi, de sus sau de jos; astfel am putea sa intalnim alte spirite care sunt dispuse sa ne ghideze pe calea descoperirilor din viata noastra, si care se vor simti onorate sa ne serveasca in acest mod.

Sa fim exploratori si sa acceptam dragostea, intelepciunea si vindecarea pe care spiritele si universul incearca sa ni le impartaseasca.

Sa privim practica calatoriei samanice ca pe o lucrare in progres, ce devine tot mai profunda si va evolua pe masura ce practicam.

Prima calatorie, in Lumea de Jos

Pentru prima calatorie, am putea dori sa vizitam Lumea de Jos pentru a intalni un spirit ajutator, acela care ne va da putere, protectie si sprijin; adeseori, acesta apare sub forma unui animal de putere.

Inainte de a incepe calatoria ne gandim la un loc din natura pe care il vom folosi ca poarta de intrare; in mod traditional, calea de intrare poate fi o deschizatura in pamant, cum ar fi o pestera, un lac sau un rau, o cascada, un vulcan, un trunchi de copac sau, simplu, o gaura in pamant. Orice cale de a intra in pamant e buna; Barbara ne povestea ca, lucrand cu copii, acestia alegeau cai foarte originale, intre care de exemplu un lift care cobora spre Lumea de Jos. Ce este important e ca trebuie sa fim siguri ca acest loc exista in realitatea cunoscuta, chiar daca nu am fost vreodata acolo. Hank numeste in workshop-urile sale acest loc Gradina Sacra, locul cu care am format o legatura de-a lungul vietii noastre, locul in care avem un sentiment de pace si liniste.

In timp ce ascultam toba sau inregistrarea, ne vizualizam intrand in acea deschizatura; ne vom trezi intr-un loc de tranzitie care poate apare ca un tunel sau portal cilindric, radacinile copacului, raul care coboara; vom urma acest tunel in jos apoi afara in lumina, repetand mereu intentia pentru noi insine: „Doresc sa intalnesc un ajutor spiritual in Lumea de Jos”.

De indata ce am ajuns in Lumea de Jos, privim in jurul nostru iar in noazecisinoua la suta din cazuri, cineva asteapta acolo; daca este un spirit animal, il vom intreba: „Tu esti animalul meu de putere ?”. Acesta poate sa raspunda telepatic sau sa ne conduca undeva ori sa ne arate ceva; cand avem raspunsul de la animalul nostru vom incepe sa construim relatia cu acesta, sa-i punem o intrebare sau sa-i cerem ajutor pentru vindecare; putem la fel de bine sa intrebam daca este ceva ce avem nevoie sa stim in acest moment al vietii noastre. Daca raspunsul sau ne indica faptul ca nu el este animalul nostru de putere il vom ruga sa ne duca la ajutorul nostru spiritual.

Atunci cand dorim sa vizitam alte nivele ale Lumii de Jos, din acel loc in care am ajuns vom cauta o deschizatura in pamant si vom ruga animalul nostru de putere sa ne conduca iar acesta o va face. Ramanem in calatorie pina in momentul in care auzim chemarea pentru intoarcere-

conducerea in Lumina

Iata ce imi scrie cineva care nu e practicant samanic despre o experienta legata de moartea cuiva drag. Da, asa se face conducerea in Lumina, pentru asta iubesc samanismul, pentru ca aceste lucrari vin din noi, din inima noastra, sunt in fiinta noastra.
In toate traditiile, sub o forma sau alta, se face aceasta lucrare. Este suficient sa ne amintim de Cartea tibetana a mortilor sau, bunaoara de bocitoarele de la noi (in acest sens, recent a aparut un articol deosebit in Formula As, despre ultima bocitoare dintr-un sat din apropierea Sibiului)

vreau sa te intreb ceva chiar daca ochii imi sunt plini de lacrimi..citesc despre ritualul mortii..despre asistarea cuiva drag in trecerea finala-si cum nimic nu este intamplator-te intreb dupa ani de zile-iam oferit bunicii mele un dar prin ce iti voi povesti?eram in spania cand bunica era pe moarte..era in coma cand au aduso acasa si mama ma sunat spunandumi ca din clipa in clipa va trece dincolo..iam zis punei telef la ureche sa vb cu ea..mia zis nu te aude mama ca ii in coma-iam zis te rog punel ca vreau sa vb cu ea-era pers care ma crescut,pe care o iubeam cel mai mult..i la pus si am inceput sa vb cu ea..iam spus ce mult o iubesc..ca imi pare rau ca nu pot ajunge acasa sa fiu in acel mom lg ea si mama a inceput sami strige in telefon-mama,te aude,extraordinar,ii curg lacrimile pe fata..iam zis-bunica nuti fie frica,eu sunt cu tine chiar daca ne desparte ac distanta,eu te tin de mana hai numai suferi,ai incredere in mine si hai sa pasim impreuna dincolo,eu te sustin,totul va fi bine,ai incredere in mine..in acele mom a murit cu mine la telefon,nu a suferit deloc..crezi ca inconstient am efectuat un ritual al mortii?ca iam oferit un dar in ult clipe de viata?astept rasp tau..se pare ca am avut si misiuni benefice pe care nu am stiut sa le decodific..dar niciodata nu ii tarziu..informatiile vin..toate la timpul lor..