marți, 1 noiembrie 2011

MITOLOGIA PERSONALA. MASTI SI COSTUME PERSONAL MYTHOLOGY. MASKS AND COSTUMES

Reuniune samanica

MITOLOGIA PERSONALA. MASTI SI COSTUME

PERSONAL MYTHOLOGY. MASKS AND COSTUMES


Fiecaredintre noi avem diverse conflicte in viata zilnica, pentru ca am pierdutdimensiunile propriilor noastre mituri. O noua mitologie personala ar putea sa neajute sa devenim mai constienti referitor la viata noastra si la misiunea pecare o avem ca fiinte umane.
Şamaniidin întreaga lume, din Siberia în Africa, de la Pacific pina in junglaamazoniană  folosesc măşti în ceremoniilelor sacre. Multe astfel de măşti infatiseaza animale sau zei si spiritedintr-un panteon specific. Altele par să fie modele abstracte sau fiinţeneidentificabile pentru cei neiniţiaţi.

Dincolode aparente, mastile si costumele reprezinta o rugaciune catre lumile nonordinare care aduce spiritele ce ne vor face acea initiere care ne va daintelegerea simbolurilor iar prin aceasta intelegere vom fi capabili sa neschimbam viata, pentru că purtarea unei masti este transformatoare.

Cercetatoriirecunosc ca masca simbolizeaza puterea creatoare caracteristica a samanului inrelatiile lui cu spiritele, rezultatele superioare ale experientei luispirituale, una din conditiile materiale ale transfigurarii insasi, folositapentru a transcende spatiul si timpul profan.

         Va invitam asadar, dragi practicanti samanici sa experimentam,sa invatam, sa ne vindecam, sa ne gasim raspunsuri, sa ne amintim desprepropriile  puteri creatoare, alaturi  de invatatorul nostru  Reiner Trenner.
Perioada: 05-08Ianuarie 2012. Cost: 150Euro, care acopera cea mai mare parte din pretul materialelor pe care le vom folosi.Participantii vor aduce cu ei o camasa lunga (gen camasa de noapte, roba) alba,care va reprezenta baza costumului samanic si, binenteles, cei care doresc,toba, zuruitoarea, obiectele de putere.

Alte conditii: experienta samanica, reuniunea fiind denivel samanic avansat.

Inscrieri – la nr. tf. 074220115, Emil

marți, 23 august 2011

SOUL RETRIEVAL. RECUPERARE DE SUFLET

REUNIUNE SAMANICA
SOUL RETRIEVAL. RECUPERARE DE SUFLET
06-09 octombrie 2011 
Cu Reiner Trenner
Prin aceasta metoda, practicantul samanic recupereaza orice esenta a vietii care a fost pierduta de catre o persoana datorita unei emotii fizice sa psihice. Pierderea unei bucati de suflet poate cauza crearea unei ~deschizaturi~ prin care o boala poate intra. Unele persoane care experimenteaza pierderea de suflet sunt cele care se plang de sentimentul ca se simt goi sau nu sunt ~cu totul aici~  ”.
Sandra Ingerman
Asa cum stim, bucatile de suflet pleaca din cauza durerii si a socului; nu degeaba vorbele vechi romanesti spun “mi s-a rupt sufletul atunci cand…” sau “mi-a ramas o bucata de suflet acolo”, samd.
Uneori, aceste bucati vin inapoi singure, alteori ele refuza sa vina acasa; prin munca sa specifica, samanul reuseste sa le aduca acolo unde le este locul.
Vom invata in cadrul workshop-ului sa privim si sa intelegem din perspectiva samanica experientele dramatice, traumele fizice si psihice; vom invata sa intelegem de ce si cum acele bucati de suflet pleaca si cum sa lucram in asemenea situatii.
Reiner Trenner
Workshop-ul va avea loc in Oradea, str. G. Enescu 17/1.
Vom incepe in data de 06 la orele 17.00 si vom incheia in dupa amiaza zilei de 09 octombrie.
Pentru cei din alte localitati ne vom stradui sa gasim un locsor de odihna in aceeasi locatie.
Se pot aduce tobe, zuruitori, obiecte de putere, etc.
Pret: 150 E
Inscrieri si informatii la nr. mobil. 0742/201155, email: emilnuna@yahoo.com

vineri, 19 august 2011

FOCUL VIU

Focul viu

Sintagma ne aminteste prima data de pestera din Apuseni cu acelasi nume, pestera in care se afla un ghetar a carui parte superioara, privita in bataia soarelui de amiaza, pare un foc, un foc totusi diferit, cu irizatii violet, un foc parca din cer; de altfel, imaginea e destul de comuna in ilustratele ce au ca tema acesti munti.




Numai ca fotografia, oricat de reusita ar fi, surprinde doar o bucata de gheata, e adevarat, de o forma mai neobisnuita, stralucirea schimbatoare, palpairea focului din interiorul acelei forme ramanand bucuria celui care se osteneste a se trezi dis de dimineata pentru ca la ora potrivita sa fie acolo.
Cred ca nu tocmai intamplator a fost numit acel fenomen astfel; cei care l-au vazut prima data si au denumit acel ghetar trebuie sa fi vazut, trebuie sa fi lucrat cu focul, cu adevaratul foc viu. Localnicii din toata zona Apusenilor dar si de mai departe- Tara Zarandului,muntii Maramuresului, Bucovinei, Rodnei, cunosc puterea tamaduitoare a focului viu, el inca mai salasluieste nu numai in povestile batranilor, iar in unele catune inca se mai aprinde acesta.
E uimitor cat de multa cunoastere metafizica se ascunde in acele locuri uitate de lume dar si cat de multa se pierde odata cu batranii ce pasesc dincolo, ducand cu ei, pentru ca nimeni nu se oboseste sa-i mai asculte, secrete ce in alte locuri sunt facute célèbre de antropologi, psihologi, ce la randul lor devin cunoscuti in lumea intreaga, tin workshop-uri si scriu carti readucand in atentie  intelepciunea samanilor din Siberia ori din Amazon ori mai stiu eu de unde.
Astfel ca trebuie sa ne adresam unor somitati in etnologie, folclor  de la Mircea Eliade, Romulus Vulcanescu, Tudor Pamfile, Mihail Caneanu, ori, mai nou, Cornel Dan Nicolae, unul dintre autenticii cautatori de spiritualitate, cu o cunoastere ce-i permite sa vada filonul profund al ritualurilor batranilor nostri si a le pune pe picior de egalitate cu cele devenite cunoscute si raspandite ca surse de inspiratie pentru psihoterapia moderna.
Ne amintim astfel ca focul viu, socotit sfant se facea de regula la sosirea in munte, inainte de Rusalii, pastrandu-se apoi timp de un an la casa gospodarului care voia sa fie ferita de griji si necazuri. Apa fiarta cu acest foc era folosita pentru spalarea celor bolnavi dar si a animalelor ori iasca cu care fusese aprins se presara pe rana; se mai folosea, de asemenea pentru desfacerea bolilor ce vin din facatura. In general, asa cum in alegerea plantei de leac este asociata forma frunzei, a tulpinii sau radacinii acesteia, data de Dumnezeu in forma organului bolnav, tot asa focul viu este destinat acelor boli care se asociaza cu senzatia de foc; astfel, o rana arzanda este tot un foc viu, asisderea o boala de piele cu senzatie de arsura, cum ar fi pojarul, erizipelul, etc.
Recent, intr-o vizita la o stana din Apuseni, am aflat reteta pentru vindecarea acelor boli; dupa ce se aprinde  focul viu, se transmite unei gramezi formata din noua feluri de lemne, iar in apa fiarta cu aceste lemne este imbaiat bolnavul.
Ritualic, focul viu era folosit fie pentru trecerea intregii turme de oi printre doua astfel de focuri, asezate la strunga, pentru a le proteja de boli si de duhuri, strigoi si priculici; mutarea stanei implica mutarea cu mare grija si a focului viu. Tot asa, bolnavul, dup ce era tratat cu apa fiarta pe focul viu, cu taciune ori cenusa, sarea de noua ori peste foc.



            De mergi si astazi in Apuseni, acolo unde caii sunt lasati liberi de primavara pina toamna, si intalnesti ciobani iar prin vorba si atitudinea ta le capeti increderea, ai putea sa afli si cum se aprinde acest foc viu. Astfel, unii o sa iti povesteasca de faptul ca e nevoie de doi frati gemeni pentru a prinde acest foc, altii or sa-ti spuna de doi veri primari, in orice caz, e nevoie sa fie aprins de doi barbati. Fie ca se foloseste tocul usii, fie ca se folosesc doi brazi ingemanati, fie chiar un simplu bat, in care se practica un orificiu, esential este ca nu se folosesc bete de chibrite sau amnar ori alt obiect ce produce scantei, ci doar un alt bat, care prin frecare aprinde iasca. Rasucirea rapida a batului in acel orificiu putea fi obtinuta si cu ajutorul unei franghii rasucita in jurul batului ori printr-un  sistem confectionat din lemn in forma unei manivele; iasca este fie ceea ce cunoastem noi, in mod obisnuit prin acesta denumire, o specie de ciuperca ce creste pe copaci, fie „acea margine a cojii de fag, alba ca hartia”; ulterior focul este transferat catre o gramajoara de aschii, cu care se face fumegarea bolnavului ori animalelor.
Mai greu de obtinut ar fi reteta alifiei obtinuta din cenusa focului viu, amestecata in anumite proportii cu lapte, smantana dar si cu anumite plante, alifice se foloseste pentru tratarea anumitor boli de piele la om si animale si nu stiu daca am gasi vreun cioban batran care sa ne povesteasca de modul in care se folosea focul viu cand se lucra pentru „facatura”.
Ritualul, respectul aratat in popor fata de acest fel de foc ne aminteste de practica crestina a candelei, in care flacara arde neintrerupt, pentru protectia casei si onorarea sfintilor.
Adevarate practici samanice, putem sa recunoastem.
Desi nu se leaga de focul viu, vreau sa va povestesc ca am aflat tot acolo in munti reteta locala pentru alungat grindina; astfel, crenguta de fag culeasa in prima joi de dupa Rusalii, tinuta pe peretele casei, imediat ce apar semne care arata ca vine vremea grea, este pusa pe foc. Iata inca o practica samanica autentic romaneasca.
Fie ca astfel sa arda si prezentul foc viu de curand aprins- aceasta schimbare in constiinta, sa protejeze, sa lumineze si sa vindece iar cei care l-au aprins si il continua,  sa fie „tari, viteji, frumosi si iubiti de toata lumea”, asa cum deveneau cei ce aprindeau focul viu in muntii nostri.

miercuri, 17 august 2011

DANSUL INIMII

DANSUL INIMII
cu
VERNON FOSTER
și
IOANA-MARIA


Dansul Inimii este un mod unic de mișcare, o metodă terapeutică de a intra în contact cu cea mai adâncă parte din noi. Folosim metode contemporane de vindecare cu ajutorul bătăii tobei, pregătirii ceremoniale și a muzicii popoarelor. Această minunată formă de muncă interioară ne permite să ne debarasăm de toate inhibițiile și poate aduce înțelesuri profunde, într-un cadru de grup sigur și ghidat.

În tradiția șamanică dansatorii sunt legați la ochi. Dansatorii vor călători dincolo de propria lor conștiință, eliberându-se de frici și limitări, pentru a aduce la suprafață cele mai creativepărți ale lor.

Alăturați-vă lui Vernon Foster și Ioanei-Maria pentru patru ore de dans spiritual.
Vă vom îndruma în călătoria voastră personală, pe măsură ce veți dansa și veți privi în adâncul vostru.


VERNON FOSTER


Vernon Foster (WAKIA UN MANEE) este un nativ american din tribul klamoth/modoc  şi trăieşte învăţăturile spirituale ale naţiunii Lakota de peste 30 de ani. Vernon a fost activist nativ american din 1968 şi este actualmente director regional al Mişcării Indienilor Americani. El lucrează cu multe triburi , ajutându-le să creeze programe culturale şi educaţionale, fiind şi profesor şi vorbitor public.
Ca şi vindecător , el foloseşte metodele care au ajuns la el , metode folosite de secole . El participă la Dansul Soarelui şi este păstrător al pipei sacre, Chanumpa.
Specialitatea lui este să-i ajute pe oameni să se vindece şi să isi echilibreze energiile , folosind extracţia şamanică şi saunele de purificare .

Învățături spirituale în tradiția nativ americană
Învățător tradțional
Păstrător al Înțelepciunii native



IOANA-MARIA ILIUȚ


Ioana-Maria: M-am născut și am crescut în Sibiu, România, într-o familie în care muzica a fost o constantă și o realitate a întregii mele vieți. Mai târziu, atunci când căutările spirituale m-au îndreptat înspre șamanism și metodele tradiționale de vindecare, am descoperit cum muzica – atât de dragă mie – poate aduce vindecare și împăcare mie și celorlalți.
De-a lungul timpului am lucrat împreună cu și la îndrumarea multor învățători minunați, cum ar fi Robert Moss, Carlos Sauer, Barbara Gramlich, Cornelia Nicola “Sindhu” Niza, Reiner Trenner, Howard G Charing și – poate persoana care mi-a mișcat viața în cel mai frumos mod – maestrul și pictorul vizionar Pablo Amaringo.
Din februarie 2011 lucrez alături de Vernon Foster, atât la cursurile susținute de acesta, cât și la sesiunile individuale ale sale. 


Nu este nevoie de experienta samanica sau cursuri prealabile.
 


Programul cursului:
Data: 03 septembrie
Pregătire pentru Dansul Inimii, discuții
introductive, spiritualitate nativ americană   19:00 – 20:00
Dansul Inimii           20:00 – 22:00
Sesiune de împărtășire a experiențelor           22:00 – 23:00

Costul cursului: 100 RON

In atasament, prezentarea facilitatorilor
In zilele de 04, 05 septembrie, Vernon va tine sesiuni individuale de vindecare samanica
Pentru inscrieri sunati la: 0742/201155, Emil

vineri, 12 august 2011

SAMANISMUL CONTEMPORAN


Şamanismul contemporan. Delimitari conceptuale


Sunt atâtea de spus despre acest subiect încât e greu de ales cu ce să încep iar ceea ce scriu aici e o perspectivă proprie, căpătată în urma experienţelor, a lecturilor, a întâlnirilor şi lucrului cu practicanţi şamanici, aşa că accept faptul că poate fi limitată, invitând şi pe alţii să o ompleteze.  Pentru că, indiferent cine suntem şi de unde venim, când întâlnim termenul de şamanism, îl definim prin prisma a ceea ce am fost învăţati anterior- spun am fost învăţati nu în termenul consacrat, scholastic, ci înţelegând prin învăţare chiar şi tonul pe care îl au cei care pronunţă cuvântul, sentimentele, gândurile care îl însotesc- aşa că o înţelegere mai complexă pentru cei interesaţi o vor aduce  cărţile, întâlnirile, lucrul individual şi chiar conexiunile cu oameni şi grupuri din toata lumea.


Am putea spune, fără să greşim că la baza celor câteva mii de sisteme spirituale care funcţionează în prezent, se află acest set de practici care a transcens istoria timp de cel puţin câteva zeci de mii de ani; aceste practici ritualice sau ceremoniale au fost definite în 1963 de către Mircea Eliade sub denumirea de practici şamanice în celebra lucrare Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului. Cuvântul “şaman” provine din Siberia; sha înseamnă atât experienţa profundă cât şi probă, calitate, dar, har, iar man înseamnă om, fiinţa umana. Pentru siberieni, tunguşi, buriaţi, şaman înseamnă om ce vorbeşte cu spiritele şi are puterea de a vindeca; după alte surse, semnificaţia cuvântului este “cel ce vede în întuneric” ori „cel ce vorbeşte cu Dumnezeu”. În limba română, corespondentul denumirii de şaman corespunde înţelesului de vraci sau vindecător. De asemenea, termenii cu acelaşi înţeles în alte zone ale globului sunt: „medicine man”, „curranderos”, „tabacheros” ş.a.m.d.

Ori chiar ei s-ar putea să nu vrea să poarte un nume; recent, Vernon Foster ne povestea că nu se socoteşte nici şaman nici medicine man, el doar lucrează ceea ce ştie mai bine; e un concept mai greu de înţeles de către noi, pe care chiar intenţionez să îl aprofundez şi pe care intenţionez să vi-l aduc la cunoştinţă. 
Practica şamanică nu mai este socotită una obscură, către ea s-au îndreptat minţi luminate, începând din a doua parte a secolului trecut iar minunăţiile descoperite au fost aduse la iveală şi prezentate în numeroase cărţi, eseuri, studii ştiinţifice, iar studiile sunt continuate in scoli, institute devenite deja celebre.
Astfel, un antropolog pe nume Michael Harner, la scurt timp după studiile lui Mircea Eliade a început  învăţarea activă de la practicanţi nativi din diverse regiuni al globului; ceea ce Eliade şi Harner au sesizat deopotrivă în munca lor de cercetare este faptul că practica vindecătoare arhaică are la baza aceleaşi tehnici şi ritualuri, fie că sunt practicate în America de Nord sau de către nativii din Australia, din Nepal sau Siberia, din Hawaii sau din bazinul Amazonului. Toţi practicanţii arhaici folosesc toba ori alte instrumente, în general, de percuţie, călătoresc în stări de conştiinţă extinsă, practică recuperarea sufletului sau deposesia ori vindecarea cu plante ori practică divinaţia, toate acestea având in principal multiple elemente comune de ritual sau ceremonie.
În 1980, Harner pune bazele unei Fundaţii şi înfiinţează Facultatea de Studii Şamanice, iar de atunci zeci de mii de studenţi le-au trecut pragul. Harner continuă să scrie, să predea şi să cerceteze şi în ziua de astăzi, la aproape cei 80 de ani pe care îi are. 
Fundaţia a generat practicanţi celebri, dintre care îi menţionez pe Sandra Ingermann, care în 1991 scrie lucrarea Recuperarea Sufletului (Soul Retrieval), prima carte în care se descriu în amănunt căile şi tehnicile de recuperare a sufletului, carte care a inspirat şi inspiră mii de terapeuţi în practica lor. 
O altă practicantă foarte cunoscută este Barbara GramlichCarlos Sauer este un alt nume consacrat, el a predat la Fundaţie timp de şapte ani modulul de deposesie, în prezent ţine workshopuri de profil în toată lumea alături de Vernon Foster  (lider spiritual Lakota). 
Robert Moss este un alt practicant celebru, el fiind iniţiatorul conceptului de Visare Activa. 
Moss a rămas celebru prin discursul scris pentru primul ministru al Marii Britanii – Margaret Thatcher - în 1976, discurs în urma căruia aceasta a primit din partea sovieticilor titulatura de Doamna de Fier. Cei menţionaţi au predat şi în România sau au susţinut workshopuri experienţiale.

Cele mai accesibile lucrări publicate la noi ar fi, fără pretenţia de a fi numit măcar jumătate: 
  • Informaţii generale despre shamanism şi prezenţa lui pe întreg globul:

 Mircea Eliade, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, Ed. Humanitas, 1998, din pacăte nereeditată

  •  pentru a afla cum alţii s-au apropiat de shamanism şi ce au trăit:
 Maud Sejournant, Cercul Vieţii, Iniţierea în şamanism a unei psihoterapeute, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008; 
John Perkins, Schimbarea de Forme; Tehnici şamanice pentru o transformare globală şi personală, Ed. For You, 2007;
  •  pentru practici şamanice :
 Kenneth Meadows, Spiritul Şamanic; Ghid practic pentru atingerea împlinirii personale, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008;
 Daan van Kampenhout, Imaginile Sufletului; Constelaţiile familiale şi şamanismul, Ed. Elena Francisc Publishing, 2009; 
Caitlin Matthews, Elemente de shamanism, Ed. Teora, 2004; 
Howard Charing, Şaman, Spiritul Plantelor, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008, republicată în 2011; 
Alberto Villoldo, Ph. D., Şaman, Vindecător, Înţelept; Cum să te vindeci şi cum să îi vindeci pe ceilalţi, folosind medicina energetică a amerindienilor, Ed. For You, 2008, 
Alberto Villoldo, Ph. D.,Vise curajoase; Cum visează şamanii lumea intru fiinţare, Ed. For You, 2008;
 Alberto Villoldo, Ph. D., Cele Patru Introspecţii, Puterea, Înţelepciunea şi Harul Protectorilor Pământului, Ed. For You, 2006; 
Alberto Villoldo, Ph. D.,  Iniţiere şi Iluminare, 2010; Sandra Ingerman, Leac pentru Pământ: Cum să transformăm toxinele personale şi de mediu, Ed For You, 2010. 
  • pentru cei care citesc în limba engleză recomand călduros cărţile Sandrei Ingerman.

De asemenea, sunt publicate o serie de lucrări, cărţi, articole, care vorbesc de starea şamanică de conştiinţă, în special lucrări ale lui Stanislav Grof, un psihiatru care şi-a dedicat viaţa studierii acestui subiect, precum şi aducerii spiritualităţii în lumea academică, cărţi publicate de Ed. Elena Francisc Publishing.
Urmează să mai fie publicate în acest an şi altele, între care una foarte interesantă, despre posturile şamanice precum şi cartea Sandrei Ingerman despre recuperarea sufletului. 
Zilele acestea se lansează  Arta vindecătoare a şamanului – în lumina psihoterapiei vestice şi a tradiţiei creştine, scrisa de Dr. August Thalhamer şi publicată de Editura Har Tios.

Prin urmare, dacă asertiunile pe care le voi face vor naşte întrebarea:  “Pe ce te bazezi ?” (Moromete), răspunsul se află în spiritul acestor lucrări şi în ceea ce am trăit personal, în comunicarea cu spiritele ajutatoare, cu învătătorii personali, care, la început, fiind crescut într-o educaţie materialistă, mi s-a părut imposibilă, aşa cum multora dintre cei cu care lucrez ori care citesc aceste rânduri li se pare.

Aşadar, prima afirmaţie pe care o fac este: 
Da, e posibil şi este accesibil fiecăruia.

Deşi am fost crescuţi într-o paradigmă în care accesul la învăţătură spirituală,  la revelaţie directă este rezervat numai marilor iniţiaţi, fie guru sau prelaţi, lucrurile se întâmplă precum au prezis mayasii- suntem la o răscruce în istoria omenirii, o răscruce în care, după o epocă in care am pierdut capacitatea de a experimenta sacrul, e timpul pentru dezvăluirea completă a acestor practici care, din diferite motive, au stat ascunse. Învăţăturile şamanice ne reamintesc cine suntem noi de fapt şi ne readuc puterea proprie, ele ne învaţă să nu ne dăm puterea nimanui, să avem încredere în spiritele proprii şi să ne urmăm calea.

Daca în vechime, tehnica aprinderii focului era un secret şamanic, deţinut doar de către puţini, acum oricine poate face aceasta, chiar şi un copil; e adevarat că puţini cunosc însă alchimia producerii focului viu, de care vorbeam în numarul 1 al revistei Focul Viu, alchimia transformării elementelor apă şi pământ în foc, însă dacă doresc pot afla.

Există tradiţii în care şamanii trebuie să treacă prin probe extreme de grele, perioade de abstinenţă, experienţe în apropierea morţii, ori sunt desemnaţi pe baza unor infirmităţi produse de fenomene naturale. Am aflat din practică faptul că fiecare dintre noi e special în felul lui şi are posibilitatea ca, folosind două ingrediente de bază, 
Intenţia şi Credinţa
să primească ajutorul ghizilor săi spirituali, să se vindece pe sine şi pe cei din jurul său.

Practicantul şamanic face călătorii ale spiritului, deplasându-se în afara timpului, în ceea ce se poate numi „mit” ori „tărâm al viselor” dar el îşi alcătuieşte hărţi ale acestor realităţi paralele iar călătoria şi modul de căutare se poate învăţa. Pentru aceasta, el îşi schimbă starea de conştiinţă, intră în realitatea non ordinară, îşi face disciplinat lucrarea şi se întoarce la viaţa de zi cu zi.
Desigur ca unii avem capacităţi de percepţie mai bune decăt alţii, unii pot să „vadă” mai bine, alţii să simtă (kinestezici), alţii să „audă”, la început pentru mulţi este „ca şi cum” ori „mi s-a părut”, dar pe măsură ce practicăm, capacităţile noastre de percepţie se îmbunătăţesc. 
Da, putem fiecare dintre noi să intrăm în starea şamanică de conştiinţă, este dreptul nostru divin de a avea acces la acele tărâmuri de unde ne-am desprins, de a comunica cu acele realităţi paralele de care ne desparte doar un voal subţire. 
Fiecare persoană cu care mă întâlnesc la cursuri, la şedinţe individuale, chiar în tren, are o mică poveste în care lucruri aparent inexplicabile i s-au întâmplat, fie comunicări cu cei plecaţi dincolo, fie semne ale spiritelor naturii, fie recunoaşterea lângă el a prezenţei altor spirite, poveşti al căror rost încă omul nu le desluşeşte pentru că nu are încredere în această capacitate a lui. Copiii, îndeobşte, şi în mod special copiii de azi, au multe poveşti să ne spună despre cum comunică ei cu animalele lor de putere, cu plantele ori cu îngerii păzitori, doar că nu avem răbdare să-i ascultăm şi nici încredere în ceea ce spun.

Astazi metodele samaniste de vindecare nu mai sunt limitate la cativa initiati, putand fi invatate de oricine este interesat; trecerea la vointa dintr-o stare de constiinta in alta, invatarea si practicarea acestor metode strãvechi de vindecare, cunoscute pretutindeni in lume, aduc, dupa cum ma conving pe zi ce trece, puterea proprie inapoi celor care au incredintat-o altora, aduc vindecare sufleteasca, fizica si psihica. Din ce in ce mai mult, practicantii nu mai sunt priviti ca „nebuni in timpul liber” ori ciudati ci, pe masura ce oamenii isi deschid ochii, ii vad in adevarata lor lumina, de vindecatori spirituali.

 Relaţia constientă cu spiritele

Acesta este numitorul comun al tuturor tradiţiilor şamanice, este ceea ce face să numim şamanism atât practica mediumilor din Bali ori a vindecătorilor Ho oponopono din Hawai, ca să nu mai vorbim de cei din Siberia ori din Amazon. Chiar dacă unii poartă costume somptuoase ori o simplă fâşie de pânză, unii folosesc cântece, alţii plante, pietre ori chiar mâinile goale, unii bat toba, alţii cântă la didgeroodoo, îi numim generic şamani pentru capacitatea lor de a călători într-o realitate alternativă, de unde aduc vindecare, răspunsuri şi leacuri.

Tradiţia şamanică este una animistă; aceasta înseamnă că toate cele ce există au spirit,
 şi oamenii şi copacii şi florile şi mineralele, spirite cu care putem să comunicăm, putem chiar să “negociem”, toate aceste spirite fiind prinse într-o imensă conexiune; aceasta aminteşte de noile paradigme ale fizicii cuantice, de acea reţea cuantică în care suntem întreţesuţi şi noi.
            

         Şamanismul nu este channeling şi nici spiritism

Există persoane cu aplecare ori cu calităţi native pentru channeling ori spiritism, persoane care pot lua contact direct cu spiritele, pot comunica cu ele, este cunoscut ca in spiritism cei care lucreaza sunt indeobste patrunsi de acestea, dar aceasta nu poate fi numit şamanism.
În şamanism se efectuează călătoria cu scopul de a întâlni spiritele faţă în faţă  iar dacă se întâmplă să incerce a ne insoti in lumea noastra, practicantul ignora  acest contact, continuând disciplinat pentru scopul cu care a plecat.
Unele persoane nu au abilităţi pentru a şamaniza deoarece fie sunt prea cu mintea în lumea materiala, fie că au aplecare naturală către channeling ori spiritism şi nu se mai pot întoarce către un alt mod de operare, asa ca de regula una din aceste practici o exclude pe cealalta.

Şamanismul nu este New Age

Tehnicile şamanice există de zeci de mii de ani (unii cercetători vorbesc de mai mult de 80.000 de ani) şi au fost readuse, chiar dacă într-o manieră puţin adaptată, în lumea noastră de către cercetători, antropologi, care au experimentat propria transformare şi vindecare alături de populaţii socotite altădată înapoiate (într-un studiu am întâlnit chiar termenul de retardate), inuiţi în nord, incaşi, mayaşi în America de Sud, tibetani în Asia, aborigeni în Australia şi lista poate continua.
 Aceste tehnici, incluse în aşa numitul “core shamanism”, nu au de a face cu transmisiile maeştrilor iluminaţi, caracteristice curentului New Age şi nici cu teoriile conspiraţiei omniprezente  pe internet. Desigur, e alegerea liberă pentru orice practicant şamanic să îmbrăţişeze credinţe teozofice, transcendentaliste, antropozofice însă lucrarea de vindecare pe care o va face se va petrece în mod tradiţional. Nu am întâlnit practicanţi şamanici care să treacă de exemplu de la modul tradiţional de efectuare a deposesiilor la spiritism dar invers, da. Trebuie să recunosc, de asemenea, că am întâlnit practicanţi şamanici cu experienţa care vorbesc acelaşi limbaj cu cei ce practică tehnici spirituale proprii curentului New Age.

Şamanismul nu este o religie

Chiar dacă unele biserici au dus o luptă acerbă împotriva practicilor şamanice, cum s-a întâmplat în America de Sud ori chiar în Europa, acestea au rezistat şi chiar putem vedea pe mesa unui vindecător shipibo, spre exemplu, reprezentari ale Fecioarei Maria sau ca practicant şamanic s-o aibă ca şi ghid spiritual pe Sfânta Teresa.

Şamanismul ne învaţă să onorăm tradiţia religioasă a străbunilor noştri, indiferent care este aceasta, ea este o moştenire spirituală de care putem beneficia fiecare. Ori, aşa cum s-a semnalat deja, în nr. 2 al revistei Focul Viu, în şamanismul Bon, practicile şamanice se împletesc într-o manieră armonioasă cu cele religioase.
În fapt şamanismul reprezintă rădăcinile oricărei practici precum vrăjitoria, voodoo, budismul tibetan şi ale altora, nu se identifică însă cu acestea; de asemenea, nu este preoţie precum sunt unele practici carora, desi sunt derivate din samanism, practicantii respectivi le-au adaugat ce au crezut ei de cuviinta, asa ca s-au intitulat preoti ori si-au pus grade si nivele.

Aşa cum recent ne amintea Brother David, într-o conferinţă susţinută la Oradea, unele instituţii religioase au uitat pentru ce au fost create şi au ajuns să lucreze pentru ele însele.

Chiar foarte recent, un număr de 14 şamani au fost ucişi de membrii unei secte în Peru, ceea ce nu credeam că e posibil în aceste timpuri. Obscurantismul şi bigotismul, după cum putem constata, mai este încă prezent în unele zone.

Practicantul şamanic nu caută Iluminarea în scop spiritual ori religios, aşa cum se întâmplă în budism ori hinduism, ci caută în primul rând să-ţi ajute semenii.

O alta diferentiere consta in faptul ca samanismul nu are dogme; exista reguli, e adevarat, asa cum mai sus am exemplificat cu modul in care se face calatoria samanica ori ca se efectueaza astfel de lucrari doar la cerere si astfel incat sa un afectam bunul mers al naturii; exista, de asemenea un cod deontologic al practicantului samanic dar nu dogme; de exemplu, nu exista un model obligatoriu dupa care se efectueaza un anume ritual ori ceremoniile ci fiecare practicant poate urma propriul sau model.

Distincţia dintre şaman şi practicantul şamanic

Da, e cumva la modă mai ales în unele cercuri să îşi spună şaman, doar că mulţi dintre cei care se autointitulează astfel, nu sunt chiar şamani.

Şamanul, potrivit tradiţiei culturii din care provine, este fie ales, fie desemnat, pe baza unor criterii proprii acelei zone; prin moştenire (de exemplu, tot la a doua generaţie, de la bunici la nepoţi) ori prin alte încercări, scopul fiind acela de a proteja, îndruma sau vindeca membrii acelui trib, clan, sat etc.
 Şamanul nu trebuie să prezinte diplome, pentru a atesta cu cine a studiat, ce guru l-a îndrumat ori câţi ani a practicat abstinenţa, iar când comunitatea nu mai prosperă, nu mai găseşte vânat, păşuni, se îmbolnăveşte, va renunţa la serviciile sale.

Practicantul şamanic este prezent în special comunităţilor mari, aparţinând aşa numitului “shamanism urban”, el a  învăţat anumite tehnici şamanice, fie de la şamani propriu-zisi, fie de la învăţători ori în şcoli care au adus în acest mediu  practicile specifice şi lucrează de cele mai multe ori în aşa numitele “drumming - group”-uri dar şi singur pentru vindecarea sufletească şi fizică a sa, a comunităţii (de ex. prin lucrarea de transfigurare). Adoptă o atitudine de respect şi onorare a celorlalţi, a vieţii în toate formele.

Practicanţii şamanici nu au grade

Este o recunoastere a faptului ca sufletele noastre sunt egale, a faptului că învăţătura sălăşluieşte în fiecare şi că de la fiecare fiinţă pe care o onorăm, avem de învăţat ceva.
 Îmi amintesc cu drag de una din cele mai frumoase recuperări de suflet în urma căreia o persoană a reuşit să-şi schimbe radical viaţa. La nici 30 de ani, persoana respectivă avea deja 3 divorţuri la activ. După recuperarea de suflet făcută chiar în cadrul workshop-ului în care învăţam tehnica, ea şi-a găsit perechea, împreună cu care şi-a întemeiat o familie solidă.

Practicile şamanice străvechi şi dezvoltare personală modernă.

Mediul ştiinţific începe să se aplece cu mai multă atenţie către practicile şamanice, 
un exemplu l-am pomenit mai devreme, legat de activitatea doctorului Stanislav Grof,
 care a pus bazele a ceea ce se numeşte terapie transpersonală. Minunate sunt şi lucrările şamanice ale Sandrei Ingerman, ce lucrează cu medici, cu fizicieni, făcând măsurători ale efectelor benefice asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.
Un număr crescând de europeni şi de americani practică neoşamanismul, o versiune occidentalizată, bazată pe căutarea armoniei, prin întoarcerea la spiritul naturii şi la practicile medicale alternative. 

Multe practici noi:  constelaţiile familiale (a se vedea cartea citată mai sus care face o comparaţie între şamanism şi constelaţii ); NLP (NeuroLingvistic Programming) au, într-o măsură mai mare sau mai mica, elemente împrumutate din şamanism şi am credinţa fermă ca în viitor vom înţelege şi aplica mai mult puterea vindecătoare a acestor practici.
 Zilele trecute, exersând o practică de grup, am fost surprins să aflu de la un participant că tehnica respectivă o învăţase în străinătate la un curs de management, sigur cu o conotaţie puţin diferită.

În acest spaţiu apar multe lucruri noi şi interesante, am văzut că există practici sub denumirea de Angelic Shamanism ori de Samanic Reiki, cursuri de shamanism pentru trezirea zeilor traci ş.a.m.d.

Toate acestea le putem privi din cel puţin două perspective: putem să ne situăm de partea celor care spun că “preluând aceste practici de la alţii, pierdem esenţa”, fie de partea celor care apreciază ca fiind o îmbogăţire a propriilor practici spirituale. În lucrarea sa, Calea şamanului, antropologul Michael Harner  spune că prin cunoaşterea directă, o persoană învaţă să susţină o anumită putere personală şi să treacă la voinţă dintr-o stare de conştiinţă în alta. 
Aceste practici spirituale strãvechi, care au fost aplicate pretutindeni în lume, s-ar putea dovedi vitale pentru reconcilierea noastră cu natura.

Zic să rămânem cu inima deschisă şi cu privirea clară la tot ce va să vină.
Să fie bine !

Pentru cei interesaţi, cărora le este mai la îndemână informarea pe net, recomand: http://www.nierika.ro; 

Alte LINKURI



luni, 6 iunie 2011

Ceremonia ...

Tot in legatura cu ritualurile si ceremoniile.



Da, e adevarat ca nu facem o calatorie samanica de dragul de a ne afla in treaba sau cum zice Reiner Trenner, nu facem turism. Tot atat de adevarat este ca putem face calatoria cu scopul de a aduce raspunsuri care sa ne ajute in a ne face viata aici, pe Pamant, mai buna. Asta inseamna ca vom avea o intentie clara atunci cand tinem o ceremonie ori indeplinim un anume ritual si ca ne vom ingriji ca aceasta intentie sa fie exprimata in termeni lipsiti de confuzie.

Sandra povesteste doua situatii hilare in legatura cu aceasta. Una, in care o doamna a tinut o ceremonie in care a cerut spiritelor sa-i aduca in viata un om bogat (rich man-engl.), dupa care si-a intalnit sotul in persoana domnului Rich, care din pacate era sarac; cealalta, in care persoane ce urmand diferite traditii, rugandu-se pentru o inima deschisa, s-au pomenit in spital pentru a fi operati de inima.

Cunosc si eu persoane care, datorita faptului ca se simteau extenuate de munca, cerand: “as zace cateva zile”, s-au pomenit, nu in patul de acasa ci in cel de la spital.

Pentru a nu se petrece astfel de lucruri, putem sa cerem animalelor noastre de putere sa ne ghideze pentru a afla intentia potrivita si modul corect de formulare a acesteia.

Nu o sa insist cu feluritele ceremonii si ritualuri ce se pot indeplini; toti practicantii sau aproape toti din diferite ramuri si practici stiu ca a proceda in acest mod ne imbogateste sufleteste, ne conecteaza cu lumi invizibile si ne ajuta sa redescoperim, sa ne amintim lucruri minunate despre noi, despre ceilalti, despre Natura, despre Mama Pamant.

Nu e necesar sa indeplinim intr-o anumita forma acea ceremonie sau ritual pe care dorim sa o/il tinem; putem foarte bine sa facem o calatorie si sa rugam pe unul dintre spiritele noastre ajutatoare sa ne spuna in ce mod putem savarsi ritualul ori ceremonia propusa.

SPIRITUL NATURII - 17-19 Iulie 2011 - Solstitiul de vara

REUNIUNE SAMANICA


NATURAL SPIRIT. SPIRITUL NATURII
17-19 Iunie 2011 (Solstitiul de vara)


Cu Reiner Trenner

“Descoperirea acelei porti prin care calatorim in lumi invizibile, in care intram in contact cu spirite, zeitati, cu stramosii adeseori incepe printr-o constientizare, uneori spontana, a profundei noastre conexiuni cu Natura. Toti samanii vorbesc de reteaua vietii, ce ne conecteaza cu totul, pretutindeni, precum si cu spiritele ce salasluiesc in fiecare lucru. ” Sandra Ingerman

“Este important sa devenim constienti de cat de conectati suntem cu Natura; fiecare respiratie a noastra, fiecare inghititura de apa, tot ceea ce mancam vine de la Natura. Pentru samani, calitatea relatiei cu Natura este de cea mai mare insemnatate; in Anzi,aceasta relatie se numeste ayni, ceea ce inseamna o relatie dreapta sau reciprocitate. ” Alberto Villoldo

“Samanismul reprezinta radacina tuturor traditiilor spirituale si cea mai veche forma de a simti mistic. In aceasta reuniune invatam sa comunicam cu spiritele Naturii si sa folosim diferite traditii samanice, de exemplu cea a celtilor, dar si altele, invatam sa comunicam cu copacii, cu plantele, cu elementele si sa utilizam aceasta cunoastere pentru a ne vindeca pe noi si pe altii.

Invatam sa descoperim mesajele, semnele si simbolurile Naturii.” Reiner Trenner


Reuniunea va avea loc in Vidra, comuna Varfurile, judetul Arad (atentie, nu Alba!) si se adreseaza celor care au cat de putina experienta samanica; Sandra Ingerman povesteste ca la intalnirile ei nu-i intreaba pe participanti daca au cursul de introducere in shamanism ci cum obisnueisc sa intre in contact cu spiritele.

Cazarea – in corturi proprii; exista posibilitatea de a oferi cateva locuri intr-o rulota precum si 4 locuri in cort.

Relatii la tf. 0742/201155

joi, 7 aprilie 2011

Ceremonia


Venind vorba despre ceremonii si ritualuri, imi amintesc vorbele lui Wesselman care spune ca ritualul religios presupune manipularea de simboluri in scopul de a controla, influenta sau a convinge puteri supranaturale sau forte arhetipale sa ne ajute in realizarea unor dorinte ale noastre. Lucru mai putin cunoscut, nu am inteles inca de ce, ritualul savarsit in biserica, asa dupa cum mi-a explicat un prieten preot, are ca structura de baza viata lui Isus, adica fiecare dintre gesturile savarsite in timpul slujbei onoreaza un eveniment cunoscut, de la nasterea Sa, pana la Inviere.
In ceea ce priveste timpul acordat ritualului sau ceremoniei, nu sunt standarde sau dogme; vom vedea ca pe masura ce legatura noastra cu spiritele este mai usor de realizat, avand exercitiu, ritualul ne va lua un timp tot mai scurt; samanii nu complica lucrurile, ei, asa cum zice Hank, deschid usa, se conecteaza cu puterile care or fie le, isi declara intentia, apoi onoreaza acei aliati care ajuta in aplicarea a ceea ce este nevoie.
Sa vedem care sunt ingredientele de care avem nevoie pentru a savarsi o ceremonie.
In primul rand intentia noastra trebuie sa fie clara, in al doilea rand e necesar sa fim concentrati pe ceea ce facem, altfel energia noastra se va deconecta de la fortele spirituale iar in al treilea rand e nevoie de a fi in armonie cu noi insine, cu spiritele noastre ajutatoare si, prin ele, cu puterea universului. Deci: Intentie, Centrare, Armonie.
Un ghid orientativ a cum se poate urma un ritual ori ceremonie, fara ca acesta sa fie exhaustive dar nici restrictive, este cel pe care Sandra ni-l ofera, cu mentiunea sa lasam cat de mult loc spontaneitatii.
Prin urmare, acesta ar cuprinde:
1.       Un cantec sau o formulare pentru intampinarea participantilor si declararea scopului ceremoniei/ritualului.
2.       O multumire adresata Spiritului pentru sansa de a fi impreuna.
3.       O chemare adresata spiritelor locului, elementelor si directiilor care sa sprijine ceremonia/ritualul si scopul acestuia.
4.       Invocarea altor aliati sau spirite ajutatoare.
5.       Curatarea participantilor prin tamaiere, arderea diverselor plante.
6.       O binecuvantare dedicata sanatatii sau norocului participantilor.
7.       Rugaciuni cu scopul de a transmite catre altii care nu sunt de fata sau chiar catre intreaga planeta binecuvantarile ceremoniei.
8.       Cantece si dansuri pe instrumente cum ar fi tobe, zuruitoare, fluiere, clopotei s.a.m.d.; acestea se pot desfasura de-a lungul intregii ceremonii sau in anumite puncte de trecere.
9.       Anuntarea finalului ceremoniei.
10.   Multumiri adresate spiritelor ajutatoare si o formulare care sa enunte slobozirea lor din spatiul sacru.
11.   Eliberarea directiilor si invitatia adresata participantilor de a se intoarce in starea normal de constiinta.
In practica grupului nostru am invatat multe modalitati de a efectua o ceremonie, un ritual si cred ca nici una nu a fost la fel cu cealalta; amintesc aici, de exemplu, acele deschideri ale spatiului sacru prin care ne binecuvantam unii pe altii prin cantec ori prin sunetul zuruitoarei; ori, ceremonia de transfiguare, in care suflam fumul unei plante sacre catre ceilalti, inainte de incepere; ori gestul, care marca intrarea in spatiu, totodata trecerea la o alta stare de constiinta, de a lasa intr-un obiect preocuparile cotidiene.
Acesti pasi obisnuim sa-I urmam, fie ca indeplinim ritualul singuri, fie in cadrul unui grup; se stie ca lucrarea efectuata in grup pentru vindecarea sau ajutarea cuiva are efecte mult mai puternice decat cea efectuata de unul singur.
Trebuie sa mai spun ca si in ritualul de vindecare samanica, in care lucram de unii singuri, pasii pe care-i urmam sunt aceeasi, cu aspecte care tin de specific, in sensul ca nu o sa anuntam cu voce tare inceputul si sfarsitul ritualului, acest lucru il facem desigur in sinea noastra, s.a.m.d.