SAMANISMUL CONTEMPORAN

Şamanismul contemporan. Delimitari conceptuale

Sunt atâtea de spus despre acest subiect încât e greu de ales cu ce să încep iar ceea ce scriu aici e o perspectivă proprie, căpătată în urma experienţelor, a lecturilor, a întâlnirilor şi lucrului cu practicanţi şamanici, aşa că accept faptul că poate fi limitată, invitând şi pe alţii să o ompleteze.  Pentru că, indiferent cine suntem şi de unde venim, când întâlnim termenul de şamanism, îl definim prin prisma a ceea ce am fost învăţati anterior- spun am fost învăţati nu în termenul consacrat, scholastic, ci înţelegând prin învăţare chiar şi tonul pe care îl au cei care pronunţă cuvântul, sentimentele, gândurile care îl însotesc- aşa că o înţelegere mai complexă pentru cei interesaţi o vor aduce  cărţile, întâlnirile, lucrul individual şi chiar conexiunile cu oameni şi grupuri din toata lumea.

Am putea spune, fără să greşim că la baza celor câteva mii de sisteme spirituale care funcţionează în prezent, se află acest set de practici care a transcens istoria timp de cel puţin câteva zeci de mii de ani; aceste practici ritualice sau ceremoniale au fost definite în 1963 de către Mircea Eliade sub denumirea de practici şamanice în celebra lucrare Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului. Cuvântul “şaman” provine din Siberia; sha înseamnă atât experienţa profundă cât şi probă, calitate, dar, har, iar man înseamnă om, fiinţa umana. Pentru siberieni, tunguşi, buriaţi, şaman înseamnă om ce vorbeşte cu spiritele şi are puterea de a vindeca; după alte surse, semnificaţia cuvântului este “cel ce vede în întuneric” ori „cel ce vorbeşte cu Dumnezeu”. În limba română, corespondentul denumirii de şaman corespunde înţelesului de vraci sau vindecător. De asemenea, termenii cu acelaşi înţeles în alte zone ale globului sunt: „medicine man”, „curranderos”, „tabacheros” ş.a.m.d.

Ori chiar ei s-ar putea să nu vrea să poarte un nume; recent, Vernon Foster ne povestea că nu se socoteşte nici şaman nici medicine man, el doar lucrează ceea ce ştie mai bine; e un concept mai greu de înţeles de către noi, pe care chiar intenţionez să îl aprofundez şi pe care intenţionez să vi-l aduc la cunoştinţă. 

Practica şamanică nu mai este socotită una obscură, către ea s-au îndreptat minţi luminate, începând din a doua parte a secolului trecut iar minunăţiile descoperite au fost aduse la iveală şi prezentate în numeroase cărţi, eseuri, studii ştiinţifice, iar studiile sunt continuate in scoli, institute devenite deja celebre.

Astfel, un antropolog pe nume Michael Harner, la scurt timp după studiile lui Mircea Eliade a început  învăţarea activă de la practicanţi nativi din diverse regiuni al globului; ceea ce Eliade şi Harner au sesizat deopotrivă în munca lor de cercetare este faptul că practica vindecătoare arhaică are la baza aceleaşi tehnici şi ritualuri, fie că sunt practicate în America de Nord sau de către nativii din Australia, din Nepal sau Siberia, din Hawaii sau din bazinul Amazonului. Toţi practicanţii arhaici folosesc toba ori alte instrumente, în general, de percuţie, călătoresc în stări de conştiinţă extinsă, practică recuperarea sufletului sau deposesia ori vindecarea cu plante ori practică divinaţia, toate acestea având in principal multiple elemente comune de ritual sau ceremonie.

În 1980, Harner pune bazele unei Fundaţii şi înfiinţează Facultatea de Studii Şamanice, iar de atunci zeci de mii de studenţi le-au trecut pragul. Harner continuă să scrie, să predea şi să cerceteze şi în ziua de astăzi, la aproape cei 80 de ani pe care îi are. 

Fundaţia a generat practicanţi celebri, dintre care îi menţionez pe Sandra Ingermann, care în 1991 scrie lucrarea Recuperarea Sufletului (Soul Retrieval), prima carte în care se descriu în amănunt căile şi tehnicile de recuperare a sufletului, carte care a inspirat şi inspiră mii de terapeuţi în practica lor. 

O altă practicantă foarte cunoscută este Barbara Gramlich; Carlos Sauer este un alt nume consacrat, el a predat la Fundaţie timp de şapte ani modulul de deposesie, în prezent ţine workshopuri de profil în toată lumea alături de Vernon Foster  (lider spiritual Lakota). 

Robert Moss este un alt practicant celebru, el fiind iniţiatorul conceptului de Visare Activa. 

Moss a rămas celebru prin discursul scris pentru primul ministru al Marii Britanii – Margaret Thatcher - în 1976, discurs în urma căruia aceasta a primit din partea sovieticilor titulatura de Doamna de Fier. Cei menţionaţi au predat şi în România sau au susţinut workshopuri experienţiale.

Cele mai accesibile lucrări publicate la noi ar fi, fără pretenţia de a fi numit măcar jumătate: 

• Informaţii generale despre shamanism şi prezenţa lui pe întreg globul:

 Mircea Eliade, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, Ed. Humanitas, 1998, din pacăte nereeditată

•  pentru a afla cum alţii s-au apropiat de shamanism şi ce au trăit:

 Maud Sejournant, Cercul Vieţii, Iniţierea în şamanism a unei psihoterapeute, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008; 

John Perkins, Schimbarea de Forme; Tehnici şamanice pentru o transformare globală şi personală, Ed. For You, 2007;

•  pentru practici şamanice :

 Kenneth Meadows, Spiritul Şamanic; Ghid practic pentru atingerea împlinirii personale, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008;

 Daan van Kampenhout, Imaginile Sufletului; Constelaţiile familiale şi şamanismul, Ed. Elena Francisc Publishing, 2009; 

Caitlin Matthews, Elemente de shamanism, Ed. Teora, 2004; 

Howard Charing, Şaman, Spiritul Plantelor, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008, republicată în 2011; 

Alberto Villoldo, Ph. D., Şaman, Vindecător, Înţelept; Cum să te vindeci şi cum să îi vindeci pe ceilalţi, folosind medicina energetică a amerindienilor, Ed. For You, 2008, 

Alberto Villoldo, Ph. D.,Vise curajoase; Cum visează şamanii lumea intru fiinţare, Ed. For You, 2008;

 Alberto Villoldo, Ph. D., Cele Patru Introspecţii, Puterea, Înţelepciunea şi Harul Protectorilor Pământului, Ed. For You, 2006; 

Alberto Villoldo, Ph. D.,  Iniţiere şi Iluminare, 2010; Sandra Ingerman, Leac pentru Pământ: Cum să transformăm toxinele personale şi de mediu, Ed For You, 2010. 

• pentru cei care citesc în limba engleză recomand călduros cărţile Sandrei Ingerman.

De asemenea, sunt publicate o serie de lucrări, cărţi, articole, care vorbesc de starea şamanică de conştiinţă, în special lucrări ale lui Stanislav Grof, un psihiatru care şi-a dedicat viaţa studierii acestui subiect, precum şi aducerii spiritualităţii în lumea academică, cărţi publicate de Ed. Elena Francisc Publishing.

Urmează să mai fie publicate în acest an şi altele, între care una foarte interesantă, despre posturile şamanice precum şi cartea Sandrei Ingerman despre recuperarea sufletului. 

Zilele acestea se lansează  Arta vindecătoare a şamanului – în lumina psihoterapiei vestice şi a tradiţiei creştine, scrisa de Dr. August Thalhamer şi publicată de Editura Har Tios.

Prin urmare, dacă asertiunile pe care le voi face vor naşte întrebarea:  “Pe ce te bazezi ?” (Moromete), răspunsul se află în spiritul acestor lucrări şi în ceea ce am trăit personal, în comunicarea cu spiritele ajutatoare, cu învătătorii personali, care, la început, fiind crescut într-o educaţie materialistă, mi s-a părut imposibilă, aşa cum multora dintre cei cu care lucrez ori care citesc aceste rânduri li se pare.

Aşadar, prima afirmaţie pe care o fac este: 

Da, e posibil şi este accesibil fiecăruia.

Deşi am fost crescuţi într-o paradigmă în care accesul la învăţătură spirituală,  la revelaţie directă este rezervat numai marilor iniţiaţi, fie guru sau prelaţi, lucrurile se întâmplă precum au prezis mayasii- suntem la o răscruce în istoria omenirii, o răscruce în care, după o epocă in care am pierdut capacitatea de a experimenta sacrul, e timpul pentru dezvăluirea completă a acestor practici care, din diferite motive, au stat ascunse. Învăţăturile şamanice ne reamintesc cine suntem noi de fapt şi ne readuc puterea proprie, ele ne învaţă să nu ne dăm puterea nimanui, să avem încredere în spiritele proprii şi să ne urmăm calea.

Daca în vechime, tehnica aprinderii focului era un secret şamanic, deţinut doar de către puţini, acum oricine poate face aceasta, chiar şi un copil; e adevarat că puţini cunosc însă alchimia producerii focului viu, de care vorbeam în numarul 1 al revistei Focul Viu, alchimia transformării elementelor apă şi pământ în foc, însă dacă doresc pot afla.

Există tradiţii în care şamanii trebuie să treacă prin probe extreme de grele, perioade de abstinenţă, experienţe în apropierea morţii, ori sunt desemnaţi pe baza unor infirmităţi produse de fenomene naturale. Am aflat din practică faptul că fiecare dintre noi e special în felul lui şi are posibilitatea ca, folosind două ingrediente de bază, 

Intenţia şi Credinţa, 

să primească ajutorul ghizilor săi spirituali, să se vindece pe sine şi pe cei din jurul său.

Practicantul şamanic face călătorii ale spiritului, deplasându-se în afara timpului, în ceea ce se poate numi „mit” ori „tărâm al viselor” dar el îşi alcătuieşte hărţi ale acestor realităţi paralele iar călătoria şi modul de căutare se poate învăţa. Pentru aceasta, el îşi schimbă starea de conştiinţă, intră în realitatea non ordinară, îşi face disciplinat lucrarea şi se întoarce la viaţa de zi cu zi.

Desigur ca unii avem capacităţi de percepţie mai bune decăt alţii, unii pot să „vadă” mai bine, alţii să simtă (kinestezici), alţii să „audă”, la început pentru mulţi este „ca şi cum” ori „mi s-a părut”, dar pe măsură ce practicăm, capacităţile noastre de percepţie se îmbunătăţesc. 

Da, putem fiecare dintre noi să intrăm în starea şamanică de conştiinţă, este dreptul nostru divin de a avea acces la acele tărâmuri de unde ne-am desprins, de a comunica cu acele realităţi paralele de care ne desparte doar un voal subţire. 

Fiecare persoană cu care mă întâlnesc la cursuri, la şedinţe individuale, chiar în tren, are o mică poveste în care lucruri aparent inexplicabile i s-au întâmplat, fie comunicări cu cei plecaţi dincolo, fie semne ale spiritelor naturii, fie recunoaşterea lângă el a prezenţei altor spirite, poveşti al căror rost încă omul nu le desluşeşte pentru că nu are încredere în această capacitate a lui. Copiii, îndeobşte, şi în mod special copiii de azi, au multe poveşti să ne spună despre cum comunică ei cu animalele lor de putere, cu plantele ori cu îngerii păzitori, doar că nu avem răbdare să-i ascultăm şi nici încredere în ceea ce spun.

Astazi metodele samaniste de vindecare nu mai sunt limitate la cativa initiati, putand fi invatate de oricine este interesat; trecerea la vointa dintr-o stare de constiinta in alta, invatarea si practicarea acestor metode strãvechi de vindecare, cunoscute pretutindeni in lume, aduc, dupa cum ma conving pe zi ce trece, puterea proprie inapoi celor care au incredintat-o altora, aduc vindecare sufleteasca, fizica si psihica. Din ce in ce mai mult, practicantii nu mai sunt priviti ca „nebuni in timpul liber” ori ciudati ci, pe masura ce oamenii isi deschid ochii, ii vad in adevarata lor lumina, de vindecatori spirituali.

 Relaţia constientă cu spiritele

Acesta este numitorul comun al tuturor tradiţiilor şamanice, este ceea ce face să numim şamanism atât practica mediumilor din Bali ori a vindecătorilor Ho oponopono din Hawai, ca să nu mai vorbim de cei din Siberia ori din Amazon. Chiar dacă unii poartă costume somptuoase ori o simplă fâşie de pânză, unii folosesc cântece, alţii plante, pietre ori chiar mâinile goale, unii bat toba, alţii cântă la didgeroodoo, îi numim generic şamani pentru capacitatea lor de a călători într-o realitate alternativă, de unde aduc vindecare, răspunsuri şi leacuri.

Tradiţia şamanică este una animistă; aceasta înseamnă că toate cele ce există au spirit,

 şi oamenii şi copacii şi florile şi mineralele, spirite cu care putem să comunicăm, putem chiar să “negociem”, toate aceste spirite fiind prinse într-o imensă conexiune; aceasta aminteşte de noile paradigme ale fizicii cuantice, de acea reţea cuantică în care suntem întreţesuţi şi noi.

            

         Şamanismul nu este channeling şi nici spiritism

Există persoane cu aplecare ori cu calităţi native pentru channeling ori spiritism, persoane care pot lua contact direct cu spiritele, pot comunica cu ele, este cunoscut ca in spiritism cei care lucreaza sunt indeobste patrunsi de acestea, dar aceasta nu poate fi numit şamanism.

În şamanism se efectuează călătoria cu scopul de a întâlni spiritele faţă în faţă  iar dacă se întâmplă să incerce a ne insoti in lumea noastra, practicantul ignora  acest contact, continuând disciplinat pentru scopul cu care a plecat.

Unele persoane nu au abilităţi pentru a şamaniza deoarece fie sunt prea cu mintea în lumea materiala, fie că au aplecare naturală către channeling ori spiritism şi nu se mai pot întoarce către un alt mod de operare, asa ca de regula una din aceste practici o exclude pe cealalta.

Şamanismul nu este New Age

Tehnicile şamanice există de zeci de mii de ani (unii cercetători vorbesc de mai mult de 80.000 de ani) şi au fost readuse, chiar dacă într-o manieră puţin adaptată, în lumea noastră de către cercetători, antropologi, care au experimentat propria transformare şi vindecare alături de populaţii socotite altădată înapoiate (într-un studiu am întâlnit chiar termenul de retardate), inuiţi în nord, incaşi, mayaşi în America de Sud, tibetani în Asia, aborigeni în Australia şi lista poate continua.

 Aceste tehnici, incluse în aşa numitul “core shamanism”, nu au de a face cu transmisiile maeştrilor iluminaţi, caracteristice curentului New Age şi nici cu teoriile conspiraţiei omniprezente  pe internet. Desigur, e alegerea liberă pentru orice practicant şamanic să îmbrăţişeze credinţe teozofice, transcendentaliste, antropozofice însă lucrarea de vindecare pe care o va face se va petrece în mod tradiţional. Nu am întâlnit practicanţi şamanici care să treacă de exemplu de la modul tradiţional de efectuare a deposesiilor la spiritism dar invers, da. Trebuie să recunosc, de asemenea, că am întâlnit practicanţi şamanici cu experienţa care vorbesc acelaşi limbaj cu cei ce practică tehnici spirituale proprii curentului New Age.

Şamanismul nu este o religie

Chiar dacă unele biserici au dus o luptă acerbă împotriva practicilor şamanice, cum s-a întâmplat în America de Sud ori chiar în Europa, acestea au rezistat şi chiar putem vedea pe mesa unui vindecător shipibo, spre exemplu, reprezentari ale Fecioarei Maria sau ca practicant şamanic s-o aibă ca şi ghid spiritual pe Sfânta Teresa.

Şamanismul ne învaţă să onorăm tradiţia religioasă a străbunilor noştri, indiferent care este aceasta, ea este o moştenire spirituală de care putem beneficia fiecare. Ori, aşa cum s-a semnalat deja, în nr. 2 al revistei Focul Viu, în şamanismul Bon, practicile şamanice se împletesc într-o manieră armonioasă cu cele religioase.

În fapt şamanismul reprezintă rădăcinile oricărei practici precum vrăjitoria, voodoo, budismul tibetan şi ale altora, nu se identifică însă cu acestea; de asemenea, nu este preoţie precum sunt unele practici carora, desi sunt derivate din samanism, practicantii respectivi le-au adaugat ce au crezut ei de cuviinta, asa ca s-au intitulat preoti ori si-au pus grade si nivele.

Aşa cum recent ne amintea Brother David, într-o conferinţă susţinută la Oradea, unele instituţii religioase au uitat pentru ce au fost create şi au ajuns să lucreze pentru ele însele.

Chiar foarte recent, un număr de 14 şamani au fost ucişi de membrii unei secte în Peru, ceea ce nu credeam că e posibil în aceste timpuri. Obscurantismul şi bigotismul, după cum putem constata, mai este încă prezent în unele zone.

Practicantul şamanic nu caută Iluminarea în scop spiritual ori religios, aşa cum se întâmplă în budism ori hinduism, ci caută în primul rând să-ţi ajute semenii.

O alta diferentiere consta in faptul ca samanismul nu are dogme; exista reguli, e adevarat, asa cum mai sus am exemplificat cu modul in care se face calatoria samanica ori ca se efectueaza astfel de lucrari doar la cerere si astfel incat sa un afectam bunul mers al naturii; exista, de asemenea un cod deontologic al practicantului samanic dar nu dogme; de exemplu, nu exista un model obligatoriu dupa care se efectueaza un anume ritual ori ceremoniile ci fiecare practicant poate urma propriul sau model.

Distincţia dintre şaman şi practicantul şamanic

Da, e cumva la modă mai ales în unele cercuri să îşi spună şaman, doar că mulţi dintre cei care se autointitulează astfel, nu sunt chiar şamani.

Şamanul, potrivit tradiţiei culturii din care provine, este fie ales, fie desemnat, pe baza unor criterii proprii acelei zone; prin moştenire (de exemplu, tot la a doua generaţie, de la bunici la nepoţi) ori prin alte încercări, scopul fiind acela de a proteja, îndruma sau vindeca membrii acelui trib, clan, sat etc.

 Şamanul nu trebuie să prezinte diplome, pentru a atesta cu cine a studiat, ce guru l-a îndrumat ori câţi ani a practicat abstinenţa, iar când comunitatea nu mai prosperă, nu mai găseşte vânat, păşuni, se îmbolnăveşte, va renunţa la serviciile sale.

Practicantul şamanic este prezent în special comunităţilor mari, aparţinând aşa numitului “shamanism urban”, el a  învăţat anumite tehnici şamanice, fie de la şamani propriu-zisi, fie de la învăţători ori în şcoli care au adus în acest mediu  practicile specifice şi lucrează de cele mai multe ori în aşa numitele “drumming - group”-uri dar şi singur pentru vindecarea sufletească şi fizică a sa, a comunităţii (de ex. prin lucrarea de transfigurare). Adoptă o atitudine de respect şi onorare a celorlalţi, a vieţii în toate formele.

Practicanţii şamanici nu au grade

Este o recunoastere a faptului ca sufletele noastre sunt egale, a faptului că învăţătura sălăşluieşte în fiecare şi că de la fiecare fiinţă pe care o onorăm, avem de învăţat ceva.

 Îmi amintesc cu drag de una din cele mai frumoase recuperări de suflet în urma căreia o persoană a reuşit să-şi schimbe radical viaţa. La nici 30 de ani, persoana respectivă avea deja 3 divorţuri la activ. După recuperarea de suflet făcută chiar în cadrul workshop-ului în care învăţam tehnica, ea şi-a găsit perechea, împreună cu care şi-a întemeiat o familie solidă.

Practicile şamanice străvechi şi dezvoltare personală modernă.

Mediul ştiinţific începe să se aplece cu mai multă atenţie către practicile şamanice, 

un exemplu l-am pomenit mai devreme, legat de activitatea doctorului Stanislav Grof,

 care a pus bazele a ceea ce se numeşte terapie transpersonală. Minunate sunt şi lucrările şamanice ale Sandrei Ingerman, ce lucrează cu medici, cu fizicieni, făcând măsurători ale efectelor benefice asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

Un număr crescând de europeni şi de americani practică neoşamanismul, o versiune occidentalizată, bazată pe căutarea armoniei, prin întoarcerea la spiritul naturii şi la practicile medicale alternative. 

Multe practici noi:  constelaţiile familiale (a se vedea cartea citată mai sus care face o comparaţie între şamanism şi constelaţii ); NLP (NeuroLingvistic Programming) au, într-o măsură mai mare sau mai mica, elemente împrumutate din şamanism şi am credinţa fermă ca în viitor vom înţelege şi aplica mai mult puterea vindecătoare a acestor practici.

 Zilele trecute, exersând o practică de grup, am fost surprins să aflu de la un participant că tehnica respectivă o învăţase în străinătate la un curs de management, sigur cu o conotaţie puţin diferită.

În acest spaţiu apar multe lucruri noi şi interesante, am văzut că există practici sub denumirea de Angelic Shamanism ori de Samanic Reiki, cursuri de shamanism pentru trezirea zeilor traci ş.a.m.d.

Toate acestea le putem privi din cel puţin două perspective: putem să ne situăm de partea celor care spun că “preluând aceste practici de la alţii, pierdem esenţa”, fie de partea celor care apreciază ca fiind o îmbogăţire a propriilor practici spirituale. În lucrarea sa, Calea şamanului, antropologul Michael Harner  spune că prin cunoaşterea directă, o persoană învaţă să susţină o anumită putere personală şi să treacă la voinţă dintr-o stare de conştiinţă în alta. 

Aceste practici spirituale strãvechi, care au fost aplicate pretutindeni în lume, s-ar putea dovedi vitale pentru reconcilierea noastră cu natura.

Zic să rămânem cu inima deschisă şi cu privirea clară la tot ce va să vină.

Să fie bine !

Pentru cei interesaţi, cărora le este mai la îndemână informarea pe net, recomand: http://www.nierika.ro; 

www.institut-ethnomed.de; 

www.medicinefortheearth.com; 

www.shamanism.org; 

www.thefourwindssociety; 

http://spiritulshamanic.blogspot.com

Alte LINKURI

http://www.formula-as.ro/2007/776/societate-37/cu-un-saman-in-lumea-magica-a-plantelor-8120

http://www.formula-as.ro/2009/874/medicina-sacra-83/benjamin-daniel-un-saman-la-paris-11277

http://www.formula-as.ro/2009/867/societate-37/calatorie-in-lumea-de-dincolo-11071

Ceremonia ...

Tot in legatura cu ritualurile si ceremoniile.



Da, e adevarat ca nu facem o calatorie samanica de dragul de a ne afla in treaba sau cum zice Reiner Trenner, nu facem turism. Tot atat de adevarat este ca putem face calatoria cu scopul de a aduce raspunsuri care sa ne ajute in a ne face viata aici, pe Pamant, mai buna. Asta inseamna ca vom avea o intentie clara atunci cand tinem o ceremonie ori indeplinim un anume ritual si ca ne vom ingriji ca aceasta intentie sa fie exprimata in termeni lipsiti de confuzie.

Sandra povesteste doua situatii hilare in legatura cu aceasta. Una, in care o doamna a tinut o ceremonie in care a cerut spiritelor sa-i aduca in viata un om bogat (rich man-engl.), dupa care si-a intalnit sotul in persoana domnului Rich, care din pacate era sarac; cealalta, in care persoane ce urmand diferite traditii, rugandu-se pentru o inima deschisa, s-au pomenit in spital pentru a fi operati de inima.

Cunosc si eu persoane care, datorita faptului ca se simteau extenuate de munca, cerand: “as zace cateva zile”, s-au pomenit, nu in patul de acasa ci in cel de la spital.

Pentru a nu se petrece astfel de lucruri, putem sa cerem animalelor noastre de putere sa ne ghideze pentru a afla intentia potrivita si modul corect de formulare a acesteia.

Nu o sa insist cu feluritele ceremonii si ritualuri ce se pot indeplini; toti practicantii sau aproape toti din diferite ramuri si practici stiu ca a proceda in acest mod ne imbogateste sufleteste, ne conecteaza cu lumi invizibile si ne ajuta sa redescoperim, sa ne amintim lucruri minunate despre noi, despre ceilalti, despre Natura, despre Mama Pamant.

Nu e necesar sa indeplinim intr-o anumita forma acea ceremonie sau ritual pe care dorim sa o/il tinem; putem foarte bine sa facem o calatorie si sa rugam pe unul dintre spiritele noastre ajutatoare sa ne spuna in ce mod putem savarsi ritualul ori ceremonia propusa.

SPIRITUL NATURII - 17-19 Iulie 2011 - Solstitiul de vara

REUNIUNE SAMANICA


NATURAL SPIRIT. SPIRITUL NATURII
17-19 Iunie 2011 (Solstitiul de vara)


Cu Reiner Trenner

“Descoperirea acelei porti prin care calatorim in lumi invizibile, in care intram in contact cu spirite, zeitati, cu stramosii adeseori incepe printr-o constientizare, uneori spontana, a profundei noastre conexiuni cu Natura. Toti samanii vorbesc de reteaua vietii, ce ne conecteaza cu totul, pretutindeni, precum si cu spiritele ce salasluiesc in fiecare lucru. ” Sandra Ingerman

“Este important sa devenim constienti de cat de conectati suntem cu Natura; fiecare respiratie a noastra, fiecare inghititura de apa, tot ceea ce mancam vine de la Natura. Pentru samani, calitatea relatiei cu Natura este de cea mai mare insemnatate; in Anzi,aceasta relatie se numeste ayni, ceea ce inseamna o relatie dreapta sau reciprocitate. ” Alberto Villoldo

“Samanismul reprezinta radacina tuturor traditiilor spirituale si cea mai veche forma de a simti mistic. In aceasta reuniune invatam sa comunicam cu spiritele Naturii si sa folosim diferite traditii samanice, de exemplu cea a celtilor, dar si altele, invatam sa comunicam cu copacii, cu plantele, cu elementele si sa utilizam aceasta cunoastere pentru a ne vindeca pe noi si pe altii.

Invatam sa descoperim mesajele, semnele si simbolurile Naturii.” Reiner Trenner


Reuniunea va avea loc in Vidra, comuna Varfurile, judetul Arad (atentie, nu Alba!) si se adreseaza celor care au cat de putina experienta samanica; Sandra Ingerman povesteste ca la intalnirile ei nu-i intreaba pe participanti daca au cursul de introducere in shamanism ci cum obisnueisc sa intre in contact cu spiritele.

Cazarea – in corturi proprii; exista posibilitatea de a oferi cateva locuri intr-o rulota precum si 4 locuri in cort.

Relatii la tf. 0742/201155

Ceremonia

Venind vorba despre ceremonii si ritualuri, imi amintesc vorbele lui Wesselman care spune ca ritualul religios presupune manipularea de simboluri in scopul de a controla, influenta sau a convinge puteri supranaturale sau forte arhetipale sa ne ajute in realizarea unor dorinte ale noastre. Lucru mai putin cunoscut, nu am inteles inca de ce, ritualul savarsit in biserica, asa dupa cum mi-a explicat un prieten preot, are ca structura de baza viata lui Isus, adica fiecare dintre gesturile savarsite in timpul slujbei onoreaza un eveniment cunoscut, de la nasterea Sa, pana la Inviere.

In ceea ce priveste timpul acordat ritualului sau ceremoniei, nu sunt standarde sau dogme; vom vedea ca pe masura ce legatura noastra cu spiritele este mai usor de realizat, avand exercitiu, ritualul ne va lua un timp tot mai scurt; samanii nu complica lucrurile, ei, asa cum zice Hank, deschid usa, se conecteaza cu puterile care or fie le, isi declara intentia, apoi onoreaza acei aliati care ajuta in aplicarea a ceea ce este nevoie.

Sa vedem care sunt ingredientele de care avem nevoie pentru a savarsi o ceremonie.

In primul rand intentia noastra trebuie sa fie clara, in al doilea rand e necesar sa fim concentrati pe ceea ce facem, altfel energia noastra se va deconecta de la fortele spirituale iar in al treilea rand e nevoie de a fi in armonie cu noi insine, cu spiritele noastre ajutatoare si, prin ele, cu puterea universului. Deci: Intentie, Centrare, Armonie.

Un ghid orientativ a cum se poate urma un ritual ori ceremonie, fara ca acesta sa fie exhaustive dar nici restrictive, este cel pe care Sandra ni-l ofera, cu mentiunea sa lasam cat de mult loc spontaneitatii.

Prin urmare, acesta ar cuprinde:

1.       Un cantec sau o formulare pentru intampinarea participantilor si declararea scopului ceremoniei/ritualului.

2.       O multumire adresata Spiritului pentru sansa de a fi impreuna.

3.       O chemare adresata spiritelor locului, elementelor si directiilor care sa sprijine ceremonia/ritualul si scopul acestuia.

4.       Invocarea altor aliati sau spirite ajutatoare.

5.       Curatarea participantilor prin tamaiere, arderea diverselor plante.

6.       O binecuvantare dedicata sanatatii sau norocului participantilor.

7.       Rugaciuni cu scopul de a transmite catre altii care nu sunt de fata sau chiar catre intreaga planeta binecuvantarile ceremoniei.

8.       Cantece si dansuri pe instrumente cum ar fi tobe, zuruitoare, fluiere, clopotei s.a.m.d.; acestea se pot desfasura de-a lungul intregii ceremonii sau in anumite puncte de trecere.

9.       Anuntarea finalului ceremoniei.

10.   Multumiri adresate spiritelor ajutatoare si o formulare care sa enunte slobozirea lor din spatiul sacru.

11.   Eliberarea directiilor si invitatia adresata participantilor de a se intoarce in starea normal de constiinta.

In practica grupului nostru am invatat multe modalitati de a efectua o ceremonie, un ritual si cred ca nici una nu a fost la fel cu cealalta; amintesc aici, de exemplu, acele deschideri ale spatiului sacru prin care ne binecuvantam unii pe altii prin cantec ori prin sunetul zuruitoarei; ori, ceremonia de transfiguare, in care suflam fumul unei plante sacre catre ceilalti, inainte de incepere; ori gestul, care marca intrarea in spatiu, totodata trecerea la o alta stare de constiinta, de a lasa intr-un obiect preocuparile cotidiene.

Acesti pasi obisnuim sa-I urmam, fie ca indeplinim ritualul singuri, fie in cadrul unui grup; se stie ca lucrarea efectuata in grup pentru vindecarea sau ajutarea cuiva are efecte mult mai puternice decat cea efectuata de unul singur.

Trebuie sa mai spun ca si in ritualul de vindecare samanica, in care lucram de unii singuri, pasii pe care-i urmam sunt aceeasi, cu aspecte care tin de specific, in sensul ca nu o sa anuntam cu voce tare inceputul si sfarsitul ritualului, acest lucru il facem desigur in sinea noastra, s.a.m.d.

Reuniune samanica de invatare a tehnicii EXTRACTIILOR

Reuniune samanica de invatare a tehnicii EXTRACTIILOR

Asa cum avem planificat, prin programul anual de Reuniuni samanice, in perioada 18-20 martie 2011, o data cu Echinoctiul de primavara, vom organiza o Reuniune samanica, in care participantii vor invata sa inteleaga bolile spirituale, cum sa “prinda” sau sa “contacteze” acele boli.

In acceptiune samanica, boala este o intruziune care, de cele mai multe ori vine dinafara iar rolul samanului este cel de a extrage acea intruziune; cum se face aceasta, cum interferam cu acele intruziuni si cum facem ca acele intruziuni sa paraseasca spiritul celui cu care lucram vom invata in aceasta reuniune, impreuna cu Reiner Trenner .

Pentru mai multe amanunte despre acest invatator samanic, vedeti: http://vindecatori.blogspot.com/2009/01/portret-de-vindecator-shamanic-reiner.html

Alte referinte gasiti la adresa: http://spiritdrummer.wordpress.com/2010/05/26/a-fi-creatorul-propriei-vieti/

Programul cursului
Vineri 18 martie de la ora 18:00 la ora 22:00
Sambata 19 martie de la ora 10:00 la ora 19:00, cu pauza de pranz si pauze de confort.
Duminica 20 martie de la ora 10:00 la ora 17:00, cu pauza de pranz si pauze de confort.

Locatie: Oradea, vezi harta la adresa http://spiritulshamanic.blogspot.com/

Costul participarii: 120 Euro

Relatii suplimentare: emilnuna@yahoo.com

Ceremonii si Ritualuri

Urmatoarele invataturi, cea mai mare parte din ele provenind de la Sandra Ingerman, se vor referi la

Ceremonii si ritualuri

Scopul acestora, functie de imprejurarile in care sunt savarsite, este de a onora spiritele, de a celebra viata si schimbarile naturale, de a pecetlui un rit de trecere ori de a aduce multumiri sau a crea schimbari; insasi indeplinirea ceremoniei sau a ritualului, oricare ar fi aceasta/acesta creeaza transformare.

Samanii au capacitatea de a accesa informatii cu ajutorul aliatilor lor invizibili, pentru a se ajuta pe ei insisi, familiile sau comunitatea in care traiesc; aceasta capacitate le da posibilitatea de a actiona ca vindecatori, preoti sau preotese, psihoterapeuti, mistici si povestitori.

Ceremonialul constituie o parte vitala a procesului de vindecare si nu are importanta daca vindecatorul poarta un halat alb si stetoscop ori are corpul pictat si poarta o cununa de pene; nu are importanta ceea ce faci, ceea ce conteaza cu adevarat este ca faci acea lucrare, oricare ar fi aceea si ca intentiile tale si binenteles ritualul sa vina din inima. Astfel, asa cum ne aminteste Villoldo, ritualul savarsit din toata inima ne permite sa transcendem rolurile si credintele noastre limitatoare si sa experimentam nivelele cele mai elevate ale fiintei noastre.

In aceeasi idee, citez din postarea lui Aurel Mocanu: .

Jose Stevens spune ca in timp ce toti samanii practica diverse ceremonii si ritualuri, unii dintre acestia fac o specializare din asta si sunt chemati in diferite ocazii special pentru a prezida ceremonii mai mari, mai complexe, ce pot tine cateva zile si nopti; acestea cuprind cantece ce se canta cateva ore, dansuri complexe, rugaciuni si binecuvatarea a sute de persoane.

Ceremoniile, in sens general, au rolul de a onora diferitele tranzitii pe care le traim in trecerea noastrea prin viata; in culturile samanice, acestea erau indeplinite cu ocazia nasterii unui copil, pentru a marca diferitele etape ale vietii, inclusive casatoria sau pentru a onora tranzitia noastra finala catre lumea spiritelor, la moartea corpului fizic. Exista ceremonii de doliu la moartea cuiva drag precum si ceremonii care marcheaza rituri de trecere la tranzitiile din viata unei persoane, in special acele initieri ce marcheaza trecerea de la copilarie la maturitate. La fel, exista ceremonii ce sunt indeplinite pentru a venera stramosii ce ne-au dat viata.

Ceremoniile samanice, de asemenea, onoreaza ciclurile Naturii; pentru o comunitate agricola, de exemplu, acestea se fac la vremea insamantarilor, pentru a onora strvechile spirite ale Naturii si pentru a le invita sa sustina oamenii cu o recolta buna.

Ceremoniile deschid linii de comunicare intre o persoana si puterile universului si intaresc relatia noastra cu spiritele noastre calauzitoare.

Ceremoniile aduc schimbare, de aceea ele sunt un instrument puternic pentru acei ce sunt pregatiti sa faca aceasta in viata lor.

Strict sensu, ceremoniile au o structura predeterminata si un scop clar; astfel, fiecare participant are un rol predefinit si desigur pastreaza capacitatea de a crea schimbari ce nu pot fi subestimate, in special in a ajuta mentinerea unui echilibru fizic si metafizic al unei comunitati date.

Ritualul, pe de alta parte, este mai deschis; cand suntem angajati intr-un ritual, intotdeauna avem o anume intentie, chiar daca rezultatele pot fi diferite de asteptari.

In ceremonii, practicantii au controlul de la inceput pina la sfarsit, pe cand in ritual spiritele conduc iar rezultatele pot fi cu adevarat uimitoare.

Sandra povesteste ca foloseste cuvantul ritual pentru a desemna munca de vindecare ce presupune repetarea in fiecare zi, saptamina sau luna, cum ar fi acel ritual tinut zilnic pentru a onora spiritele locului in care traim; o ceremonie se poate tine o data pentru sine sau impreuna cu un grup, in mod obisnuit pentru un rezultat dorit.

Se poate tine o ceremonie sau un ritual aproape pentru orice; Sandra spune ca tine ceremonii pentru a reduce acele credinte si atitudini ce nu ne lasa sa ne folosim energia creatoare pentru a crea o viata mai buna pentru planeta si pentru noi insine. Putem utiliza ceremonia pentru a manifesta ceva ce vrem, ce putem sa adaugam potentialului nostru creator, lucrand in parteneriat cu fortele creative ale Universului.

Vom continua in postarea urmatoare cu invataturi despre principalele ingredient ale unei ceremonii si a ritualului, apoi cu descrierea unor diverse ceremonii si ritualuri.

Pina atunci, sa ne amintim de ritualul zilnic al binecuvantarilor de dimineata sis a-l folosim pentru vindecarea noastra si a celor din jur.

Despre interpretarea calatoriei

Despre interpretarea calatoriei

         Cel mai important lucru in aceasta privinta, ne invata Sandra, e sa nu lasam pe altcineva sa interpreteze calatoria noastra ci sa facem acest lucru noi insine; samanismul este practica revelatiei directe, prin urmare, singura persoana care poate interpreta calatoria este chiar aceea care vine din calatorie. Mesajele din calatoria noastra pot veni sub forma de comunicari simbolice sau povestire mitica in care exista un mesaj inerent; spiritele ne aduc aceste povesti, mituri sau impresii cu un motiv anume iar invataturile sunt pentru cel ce calatoreste si nu pentru altcineva. Nici macar un psihanalist foarte respectat, terapeut sau cel mai bine intentionat prieten nu poate face interpretarea pentru noi.

         O bogata mostenire arheologica arata ca spiritele sunt in slujba noastra de zeci de mii de ani; calatoriile noastre sunt efectiv experiente umane stravechi ce ne ajuta sa crestem si sa evoluam – sa schimbam si sa devenim mai mult decat ceea ce suntem, ca urmare a lectiilor noastre de viata.

Astfel, spiritele ne comunica povesti metaforice ce au intelesuri adanci la multe si diferite nivele: de aceea e important sa nu ramanem blocati in incercarea de a  obtine o interpretare literala a calatoriei. Dar daca ne uitam catre poveste, am putea vedea adevarul mai profund in mitul care a fost si ramane etern.

Pentru ca sa ne interpretam calatoriile, putem sa ne punem noua-insine intrebari deschise, de genul: “Cum ar putea aceasta scena cu soarele rasarind si umplandu-ma de caldura sa raspunda la intrebarea mea ?”. Putem sa ne dam voie sa vorbim sau sa scriem asa cum ne vine pina cand ne soseste raspunsul.

Am putea sa descoperim poate ca avem nevoie sa ramanem cu calatoria pentru un timp si sa lasam claritatea sa vina in ritmul sau; unele imagini si viziuni ne sunt date pentru a experimenta mai intai si a intelege ulterior, uneori poate dupa ani de zile. Daca vrem sa descoperim intelesul calatoriei putem sa facem o calatorie ulterioara, in care sa rugam spiritele ajutatoare ca nu am inteles raspunsul sau informatia pe care ne-au dat-o si sa le rugam sa ne-o dea intr-un alt mod care sa faca sens pentru noi.

Spiritele comunica cel mai bine prin metafore, prin urmare sa fim atenti la a nu fi prea literali in interpretarea noastra.

Alternative la calatorie

Asa cum releva invatatorii nostri si multi dintre cei care practica si invata samanismul au putut vedea, in istoria recenta, tot mai multe persoane pot sa se conecteze cu celelalte lumi, sa primeasca indrumare de la spirite mult mai usor decat in trecut; unii nici macar nu mai e nevoie sa faca o calatorie in Lumea de Jos sau in Lumea de Sus ci mai degraba spiritele calatoresc catre ei.

Carol Proudfoot Edgar observa si ea ca nu intotdeauna este necesara o calatorie formala, astfel ca invataturile sale reflecta aceasta schimbare de constiinta. In ultimii patru sau cinci ani, spune ea, nu le mai cere potentialilor participanti sa aiba experienta in metoda samanica, doar sa-si impartaseasca metodele proprii de a se conecta la ceea ce par a fi finite invizibile sau de a intra in alte realitati decat cea ordinara. E ca si cum lucrarile spiritual ce s-au facut in ultimele trei decenii ar fi deschis portile pentru ca spiritele ajutatoare sa se poata acum misca cu usurinta; e nevoie doar sa ne linistim mintile, sa ne deschidem inimile si  sa  ne facem cunoscute intentiile noastre compasive pentru ca sa le putem contacta.