Iata ce imi scrie cineva care nu e practicant samanic despre o experienta legata de moartea cuiva drag. Da, asa se face conducerea in Lumina, pentru asta iubesc samanismul, pentru ca aceste lucrari vin din noi, din inima noastra, sunt in fiinta noastra.
In toate traditiile, sub o forma sau alta, se face aceasta lucrare. Este suficient sa ne amintim de Cartea tibetana a mortilor sau, bunaoara de bocitoarele de la noi (in acest sens, recent a aparut un articol deosebit in Formula As, despre ultima bocitoare dintr-un sat din apropierea Sibiului)
vreau sa te intreb ceva chiar daca ochii imi sunt plini de lacrimi..citesc despre ritualul mortii..despre asistarea cuiva drag in trecerea finala-si cum nimic nu este intamplator-te intreb dupa ani de zile-iam oferit bunicii mele un dar prin ce iti voi povesti?eram in spania cand bunica era pe moarte..era in coma cand au aduso acasa si mama ma sunat spunandumi ca din clipa in clipa va trece dincolo..iam zis punei telef la ureche sa vb cu ea..mia zis nu te aude mama ca ii in coma-iam zis te rog punel ca vreau sa vb cu ea-era pers care ma crescut,pe care o iubeam cel mai mult..i la pus si am inceput sa vb cu ea..iam spus ce mult o iubesc..ca imi pare rau ca nu pot ajunge acasa sa fiu in acel mom lg ea si mama a inceput sami strige in telefon-mama,te aude,extraordinar,ii curg lacrimile pe fata..iam zis-bunica nuti fie frica,eu sunt cu tine chiar daca ne desparte ac distanta,eu te tin de mana hai numai suferi,ai incredere in mine si hai sa pasim impreuna dincolo,eu te sustin,totul va fi bine,ai incredere in mine..in acele mom a murit cu mine la telefon,nu a suferit deloc..crezi ca inconstient am efectuat un ritual al mortii?ca iam oferit un dar in ult clipe de viata?astept rasp tau..se pare ca am avut si misiuni benefice pe care nu am stiut sa le decodific..dar niciodata nu ii tarziu..informatiile vin..toate la timpul lor..
luni, 19 aprilie 2010
joi, 8 aprilie 2010
VIATA NOASTRA CA UN VIS
Experienta ultimelor calatorii samanice effectuate impreuna mi-a amintit de faptul ca suntem capabili sa ne traim viata ca un vis, ca putem sa facem din intamplarile vietii noastre povesti, ca amintindu-ne de capacitatile noastre de visare, aducem miticul in ceea ce numim indeobste viata reala.
Avem in jurul nostru persoane care si-au transformat in acest fel viata, vedem pe Barbara, care, dupa 23 de ani de la adoptarea unui copil in Swaziland, afla ca acesta face parte dintr-o familie princiara, avem pe Reiner, care, dupa ce a primit informatia de la spirite care-l indemnau sa mearga catre Est, se stabileste in Romania, punandu-si in practica viziunea, avem pe Co, care acum calatoreste in toata lumea, asa cum a visat candva, o avem pe El, a carei imagine ca o silfida dansand in ploaie a ramas ca o efigie a Luncanilor, o avem pe Do, al carei spirit transcende prin intelepciune si adevarata iubire orice fel de judecata, transformand astfel ceea ce altii ar fi numit o realitate urata intr-un basm (nu am cerut permisiunea de a nota numele, asa ca folosesc prescurtari).
Vedem in acelasi timp in jurul nostru persoane care nu se pot bucura de nimic din ceea ce primesc, persoane care iau totul la modul personal, persoane care oricat si orice ar avea li se pare ca nu e suficient, persoane carora li se pare ca ceea ce li se intampla este generat de ceilalti, care refuza sa isi asume responsabilitatea propriei vieti.
Da, intre a trai mitic si a-ti asuma ceea ce ti se intampla pare sa fie o nepotrivire, dar numai la suprafata, pentru ca la un nivel mai profund realizezi ca traindu-ti visul, esti in acelasi timp si creatorul visului si cel care experimenteaza si cel care se bucura sau intristeaza pentru ceea ce a creat.
Hank Wesselman ne povesteste ca la indigenii printre care a trait lumea fizica de fiecare zi ia fiinta ca raspuns la ceea ce visam si nu invers si ne releva ca lumea viselor ne poate servi ca resursa pentru realitatea fizica in care traim, in acelasi timp fiind afectata de ceea ce visam.
Sandra Ingerman ne spune cum sa facem aceasta minunata lucrare, dupa ce face diferenta intre calatoria samanica si visare, dupa ce ne invata cum sa cerem vindecare si calauzire in vise, aspecte asupra carora vom reveni intr-o postare viitoare.
Jose Stevens ne releva ca peste tot in lume samanii au in centrul realitatii lor visarea, ei stiu ca toate lumile sunt vise iar acestea pot fi formate, modificate, re-visate si navigate de catre visator, care se viseaza chiar si pe sine. De aceea samanii iubesc lumea visului, studiaza arta visatului, arta de a influenta visul colectiv, dar nu trebuie sa fii saman pentru a adopta o asemenea intelegere a vietii. Iata cateva notiuni despre visare, impartasite noua de catre invatatorii dragi, mai sus mentionati.
Intreaga noastra viata consta dintr-un sir de vise, unele mai solide, cum ar fi casa si masina pe care le avem, altele mai fluide, cum ar fi dorinta de a castiga la loterie; casa si masina fac parte dintr-un vis colectiv, pentru ca in acelasi timp vecinii, prietenii, rudeniile viseaza ca avem o casa si o masina, castigul la loterie este mai mult un vis personal, care, uneori, cu suficienta intentie si concentrare, poate deveni colectiv.
Din punct de vedere samanic visele au asa multe functiuni incat nu pot fi impartite in doua sau trei categorii. Visele sunt cai de comunicare prin care o mare cantitate de informatie este transmisa si procesata la toate nivelele realitatii, informatie ce ne conecteaza la tot ce ne inconjoara.
Visele conecteaza personalitatea noastra de zi cu zi la sufletul nostru, iar sufletul este vazut ca esenta noastra proprie. Ele pot fi influentate de aliatii nostri, ghizii spirituali, care ne ajuta in planurile si viziunile noastre; de asemenea, ne conecteaza cu alte persoane, de care suntem despartiti in timp si spatiu; ne permit sa pastram legaturile de prietenie cu fiinte ce nu au o existenta fizica si poate nici nu vor avea, sa comunicam cu prieteni ce sunt la mare distanta de noi sau sa schimbam informatii cu personalitatea noastra din alte cadre ale timpului. Prin vis putem primi ajutor de la un viitor in aceasta viata sau de la un viitor din alta viata.
La fel de bine putem trimite ajutor la un din trecut pentru ca sa ne ajute intr-o problema; prin intermediul visului putem recupera parti de suflet pierdute sau sa le punem la loc pe cele care au fost in mod nepotrivit inlocuite de altele.
Visele sunt o proiectie a constiintei noastre ce ne vorbesc prin intermediul simbolurilor. Ca si in calatoria samanica, este important sa invatam cum sa lucram cu ele si cum sa le interpretam; cu cat mai bine vom intelege simbolistica acestora, cu atat mai bine va functiona schimbul de informatii prin vise. Uneori, datorita faptului ca unele simboluri nu sunt intelese sau sunt obscure, nu se reuseste comunicarea informatiei, de aceea nu ne miram ca acelasi mesaj il putem primi de mai multe ori, in imprejurari diferite dar cu teme similare; ele sunt sunt retrimise de catre propriul spirit sau suflet, cu speranta ca informatia va ajunge acolo unde trebuie la vremea potrivita.
Simbolurile din visele noastre sunt alfabetul constiintei, arta gandirii in imagini, limbajul emotiei, agenti de transformare capabili sa ne atraga atentia asupra noua insine, ele aduc laolalta, unesc spiritualul cu fizicul, asa cum traditia esoterica ne spune:, si asa cum traditia esoterica ne spune: "precum sus asa si jos".
Simbolurile se vor schimba odata ce se schimba si timpurile, unele noi pot sa apara odata cu schimbarea obiceiurilor, a tehnologiei sau a modei chiar; de exemplu, in locul unui batran cu barba si toiag poate sa apara un calculator sau un telefon mobil cu un text mesaj pentru noi de la Spirit.
Simbolurile reprezinta limbajul pe care insusi spiritul nostru le utilizeaza si sunt foarte bine conectate cu mintea subconstienta. Samanii tocmai asta fac, aduc subconstientul in constient; de exemplu, un saman poate comunica cu spiritual vulturului si sa faca in asa fel incat chiar un vultur in carne si oase sa apara in timpul unei ceremonii la un moment dat. Toti participantii vor fi uimiti sa vada vulturul dar samanul stie ca acesta este parte a visului si ca atat Spiritul cat si samanul au visat astfel lucrurile.
V-am relatat astfel de intamplari din calatoriile cu Reiner iar o parte dintre voi ati fost martori la aparitia in apropierea locului ceremoniilor si calatoriilor noastre a diferite pasari sau animale.
Jose Stevens ne propune un exercitiu de visare, in care sa privim totul in jurul nostru ca fiind vis simbolic; de fiecare data cand ni se pare ca suntem purtati de realitate, sa ne reamintim ca de fapt aceasta nu este decat un vis, doar in aparenta solid si detaliat. Realizam, practic ca ne visam pe noi insine si ca toate senzatiile ce ne vin dinspre cele cinci simturi sunt halucinatii ale starii de vis simbolic pe care le aflam in noi insine.
Aceasta nu numai ca ne va tine ocupati intr-un mod foarte distractiv, dar va incepe sa ne ajute sa ne descurcam in situatii concrete din viata noastra, ne va pune mai mult si mai des pe locul celui care isi conduce singur viata proprie, deoarece, samanic vorbind, noi suntem de fapt visatorii fiecarui moment.
Cu cat vom practica mai mult acest exercitiu, cu atat vom deveni mai puternici; vom dobandi o extraordinara imagine asupra activitatilor noastre cotidiene, a preocuparilor si grijilor precum si asupra temelor noastre de viata.
Mai mult, vom incepe sa gasim solutii la multe dintre lucrurile care ne faceau sa bajbaim inainte.
Simpla schimbare a perspectivei noastre este suficienta pentru a transforma tiparele noastre intr-un mod benefic.
Asa ca haideti sa ne amintim mereu de capacitatile noastre de visare, de transformare, astfel ne vom schimba vietile si lumea.
Aloha
Avem in jurul nostru persoane care si-au transformat in acest fel viata, vedem pe Barbara, care, dupa 23 de ani de la adoptarea unui copil in Swaziland, afla ca acesta face parte dintr-o familie princiara, avem pe Reiner, care, dupa ce a primit informatia de la spirite care-l indemnau sa mearga catre Est, se stabileste in Romania, punandu-si in practica viziunea, avem pe Co, care acum calatoreste in toata lumea, asa cum a visat candva, o avem pe El, a carei imagine ca o silfida dansand in ploaie a ramas ca o efigie a Luncanilor, o avem pe Do, al carei spirit transcende prin intelepciune si adevarata iubire orice fel de judecata, transformand astfel ceea ce altii ar fi numit o realitate urata intr-un basm (nu am cerut permisiunea de a nota numele, asa ca folosesc prescurtari).
Vedem in acelasi timp in jurul nostru persoane care nu se pot bucura de nimic din ceea ce primesc, persoane care iau totul la modul personal, persoane care oricat si orice ar avea li se pare ca nu e suficient, persoane carora li se pare ca ceea ce li se intampla este generat de ceilalti, care refuza sa isi asume responsabilitatea propriei vieti.
Da, intre a trai mitic si a-ti asuma ceea ce ti se intampla pare sa fie o nepotrivire, dar numai la suprafata, pentru ca la un nivel mai profund realizezi ca traindu-ti visul, esti in acelasi timp si creatorul visului si cel care experimenteaza si cel care se bucura sau intristeaza pentru ceea ce a creat.
Hank Wesselman ne povesteste ca la indigenii printre care a trait lumea fizica de fiecare zi ia fiinta ca raspuns la ceea ce visam si nu invers si ne releva ca lumea viselor ne poate servi ca resursa pentru realitatea fizica in care traim, in acelasi timp fiind afectata de ceea ce visam.
Sandra Ingerman ne spune cum sa facem aceasta minunata lucrare, dupa ce face diferenta intre calatoria samanica si visare, dupa ce ne invata cum sa cerem vindecare si calauzire in vise, aspecte asupra carora vom reveni intr-o postare viitoare.
Jose Stevens ne releva ca peste tot in lume samanii au in centrul realitatii lor visarea, ei stiu ca toate lumile sunt vise iar acestea pot fi formate, modificate, re-visate si navigate de catre visator, care se viseaza chiar si pe sine. De aceea samanii iubesc lumea visului, studiaza arta visatului, arta de a influenta visul colectiv, dar nu trebuie sa fii saman pentru a adopta o asemenea intelegere a vietii. Iata cateva notiuni despre visare, impartasite noua de catre invatatorii dragi, mai sus mentionati.
Intreaga noastra viata consta dintr-un sir de vise, unele mai solide, cum ar fi casa si masina pe care le avem, altele mai fluide, cum ar fi dorinta de a castiga la loterie; casa si masina fac parte dintr-un vis colectiv, pentru ca in acelasi timp vecinii, prietenii, rudeniile viseaza ca avem o casa si o masina, castigul la loterie este mai mult un vis personal, care, uneori, cu suficienta intentie si concentrare, poate deveni colectiv.
Din punct de vedere samanic visele au asa multe functiuni incat nu pot fi impartite in doua sau trei categorii. Visele sunt cai de comunicare prin care o mare cantitate de informatie este transmisa si procesata la toate nivelele realitatii, informatie ce ne conecteaza la tot ce ne inconjoara.
Visele conecteaza personalitatea noastra de zi cu zi la sufletul nostru, iar sufletul este vazut ca esenta noastra proprie. Ele pot fi influentate de aliatii nostri, ghizii spirituali, care ne ajuta in planurile si viziunile noastre; de asemenea, ne conecteaza cu alte persoane, de care suntem despartiti in timp si spatiu; ne permit sa pastram legaturile de prietenie cu fiinte ce nu au o existenta fizica si poate nici nu vor avea, sa comunicam cu prieteni ce sunt la mare distanta de noi sau sa schimbam informatii cu personalitatea noastra din alte cadre ale timpului. Prin vis putem primi ajutor de la un viitor
La fel de bine putem trimite ajutor la un
Visele sunt o proiectie a constiintei noastre ce ne vorbesc prin intermediul simbolurilor. Ca si in calatoria samanica, este important sa invatam cum sa lucram cu ele si cum sa le interpretam; cu cat mai bine vom intelege simbolistica acestora, cu atat mai bine va functiona schimbul de informatii prin vise. Uneori, datorita faptului ca unele simboluri nu sunt intelese sau sunt obscure, nu se reuseste comunicarea informatiei, de aceea nu ne miram ca acelasi mesaj il putem primi de mai multe ori, in imprejurari diferite dar cu teme similare; ele sunt sunt retrimise de catre propriul spirit sau suflet, cu speranta ca informatia va ajunge acolo unde trebuie la vremea potrivita.
Simbolurile din visele noastre sunt alfabetul constiintei, arta gandirii in imagini, limbajul emotiei, agenti de transformare capabili sa ne atraga atentia asupra noua insine, ele aduc laolalta, unesc spiritualul cu fizicul, asa cum traditia esoterica ne spune:
Simbolurile se vor schimba odata ce se schimba si timpurile, unele noi pot sa apara odata cu schimbarea obiceiurilor, a tehnologiei sau a modei chiar; de exemplu, in locul unui batran cu barba si toiag poate sa apara un calculator sau un telefon mobil cu un text mesaj pentru noi de la Spirit.
Simbolurile reprezinta limbajul pe care insusi spiritul nostru le utilizeaza si sunt foarte bine conectate cu mintea subconstienta. Samanii tocmai asta fac, aduc subconstientul in constient; de exemplu, un saman poate comunica cu spiritual vulturului si sa faca in asa fel incat chiar un vultur in carne si oase sa apara in timpul unei ceremonii la un moment dat. Toti participantii vor fi uimiti sa vada vulturul dar samanul stie ca acesta este parte a visului si ca atat Spiritul cat si samanul au visat astfel lucrurile.
V-am relatat astfel de intamplari din calatoriile cu Reiner iar o parte dintre voi ati fost martori la aparitia in apropierea locului ceremoniilor si calatoriilor noastre a diferite pasari sau animale.
Jose Stevens ne propune un exercitiu de visare, in care sa privim totul in jurul nostru ca fiind vis simbolic; de fiecare data cand ni se pare ca suntem purtati de realitate, sa ne reamintim ca de fapt aceasta nu este decat un vis, doar in aparenta solid si detaliat. Realizam, practic ca ne visam pe noi insine si ca toate senzatiile ce ne vin dinspre cele cinci simturi sunt halucinatii ale starii de vis simbolic pe care le aflam in noi insine.
Aceasta nu numai ca ne va tine ocupati intr-un mod foarte distractiv, dar va incepe sa ne ajute sa ne descurcam in situatii concrete din viata noastra, ne va pune mai mult si mai des pe locul celui care isi conduce singur viata proprie, deoarece, samanic vorbind, noi suntem de fapt visatorii fiecarui moment.
Cu cat vom practica mai mult acest exercitiu, cu atat vom deveni mai puternici; vom dobandi o extraordinara imagine asupra activitatilor noastre cotidiene, a preocuparilor si grijilor precum si asupra temelor noastre de viata.
Mai mult, vom incepe sa gasim solutii la multe dintre lucrurile care ne faceau sa bajbaim inainte.
Simpla schimbare a perspectivei noastre este suficienta pentru a transforma tiparele noastre intr-un mod benefic.
Asa ca haideti sa ne amintim mereu de capacitatile noastre de visare, de transformare, astfel ne vom schimba vietile si lumea.
Aloha
Abonați-vă la:
Postări (Atom)