vineri, 8 octombrie 2010

Calatoria in Lumea de Sus

Calatoria in Lumea de Sus
Urmatorul pas care se face in cadrul primelor calatorii samanice este acela care ne conduce catre Lumea de Sus, pentru a ne intalni cu un Invatator/Ghid spiritual.
Pentru a porni in aceasta calatorie vom alege, de asemenea, un loc din natura, de data aceasta un loc care sa ne aminteasca de inaltime; unii samani folosesc arborele vietii, iar in alte traditii se foloseste scara, funia, urcarea cu ajutorul unei tornade sau a unei vantoase ori chiar pe fumul ce iese din horn; nu mai putin obisnuita este gasirea unei pasari si urcarea spre aceasta lume pe aripile acesteia; sunt persoane care urca folosind un balon cu aer cald. Oricare dintre modalitatile  pe care le gasim este utila.
La fel ca la calatoria in Lumea de Jos, plecam din acel loc din natura, doar observand ce apare ca fiind o cale de a urca; Sandra spune ca putem sa rugam si animalul nostru de putere sa ne insoteasca iar el o va face.
Atata timp cat mai vedem planete si stele vom sti ca inca mai suntem in Lumea de Mijloc si atunci vom continua sa ne concentram pe intentia noastra, aceea de a ne intalni un Invatator/ Ghid spiritual. Vom simti ca un fel de tranzitie atunci cand vom intra in Lumea de Sus, pe care unii pot sa o resimta ca pe un strat de nori sau ceata si despre care e bine sa ne reamintim ca nu este o bariera in calea noastra, asa cum nici pentru Jack din povestea cu vrejul de fasole nu a fost.
Ne vom lasa sa traversam acest spatiu de tranzitie si vom intra in primul nivel al Lumii de Sus, observand daca suntem asteptati de catre vreun invatator, caz in care il vom intreba daca este invatatorul nostru; cand raspunsul este afirmativ il rugam sa ne raspunda la o intrebare importanta pentru noi sau sa ne dea ajutor in vindecare. In situatia in care nu suntem asteptati vom continua cautarea noastre prin diferite nivele ale Lumii de Sus pina cand vom gasi aceea fiinta care este Invatatorul/Ghidul nostru spiritual si ramanem in calatorie pina cand toba ne va chema inapoi.
Hank Wesselman spune ca prin intalnirea cu Invatatorul ne putem reconecta cu Sinele nostru superior in Lumea de Sus sau cu aspectul nostru transpersonal, intalnire ce poate constitui o extraordinara schimbare in viata, asa cum de altfel putem afla ca invatatorul nostru spiritual suntem de fapt noi insine, dar noi insine mai degraba in Lumea de Sus decat in realitatea ordinara.
Multi inteleg ca acest aspect al nostru nepieritor, etern, ca sursa a intuitiei si inspiratiei noastre, sine superior ce poate comunica cu noi prin vise si viziuni sau idei ce apar in minte ca  raspuns la nevoile naostre; este ceea ce numim sinele divin sau ingeresc ori martorul transpersonal care ne iubeste neconditionat, ne asculta rugaciunile si lucreaza in moduri tainice.
In traditia hawaiana kahuna este numit Aumakua; makua inseamna “parinte” iar au inseamna “timp”, facand din aceasta fiinta transpersonala “parintele in timp” al nostru; in aceasta traditie referirea la Aumakua se face de cele mai multe ori la plural, ca fiind strabunii; in calatoriile pe care le facem il descoperim ca fiind un mozaic compus din mai multe personalitati. Asa ca in relatiile noastre putem adesea sa aflam aceste personalitati ca fiind sinele noastre din alte vieti, calatorind in timp, evoluand si imbogatindu-se ca  urmare la ceea ce facem si devenim in existenta noastra fizica din Lumea de Mijloc. In acest sens, domeniul suprasinelui sau a sinelui superior poate fi considerat ca fiind una din liniile noastre de descendenta, dezvaluindu-ni-se astfel ca avem trei linii stramosesti: cea a mamei, cea a tatalui si domeniul nostru ancestral personal.

In postarea viitoare vom aborda calatoria in Lumea de Mijloc.
Pina atunci, va impartasesc cateva din “visarile” personale recente pe care nu-I musai sa le cititi.
Nu incetez sa ma minunez cat de frumoase si vindecatoare practici aveau stramosii nostri si in special cei din culturile in care samanii erau la loc de cinste; bunaoara, in prezent redescoperim in diverse curente spirituale sau psihologice rolul confirmarii in trecerea tinerilor catre maturitate sau spunem ca nu stiu ce persoana are un comportament care denota ca nu ar fi fost confirmat de catre mama sau de catre tata; ritualurile de trecere rezolvau asta in mod simplu si eficient. La fel, vorbim in prezent de legea atractiei, ale carei principii le regasim daca invatam despre arta samanica a visatului.
Pentru cei care practicati diverse metode de vindecare; in sesiunile individuale sustinute am constatat cat de mult creste eficienta atunci cand il vad pe client in lumina sa divina; doar incercati, apoi putem sa extindem aceasta perspectiva si asupra celor din jurul nostru. Stiu ca multi dintre voi faceti asta, stiu de asemenea ca nu chiar toti si nu strica sa ne reamintim. Exista, de asemenea acea rugaciune din practicile ho oponopono prin care ne cerem iertare gresitilor nostri pentru ca ne-am putut inchipui vreodata ca ar putea fi altfel decat divini si invatam sa facem asta adresandu-ne lor sau spiritului lor.
Pina data viitoare va doresc sa vedeti cat mai mult prezenta divina in jurul vostru.