Spiritul Shamanic

MITOLOGIA PERSONALA. MASTI SI COSTUME PERSONAL MYTHOLOGY. MASKS AND COSTUMES

2011-11-01T22:15:00.000+02:00

Reuniune samanica

MITOLOGIA PERSONALA. MASTI SI COSTUME

PERSONAL MYTHOLOGY. MASKS AND COSTUMES

Fiecaredintre noi avem diverse conflicte in viata zilnica, pentru ca am pierdutdimensiunile propriilor noastre mituri. O noua mitologie personala ar putea sa neajute sa devenim mai constienti referitor la viata noastra si la misiunea pecare o avem ca fiinte umane.
Şamaniidin întreaga lume, din Siberia în Africa, de la Pacific pina in junglaamazoniană folosesc măşti în ceremoniilelor sacre. Multe astfel de măşti infatiseaza animale sau zei si spiritedintr-un panteon specific. Altele par să fie modele abstracte sau fiinţeneidentificabile pentru cei neiniţiaţi.

Dincolode aparente, mastile si costumele reprezinta o rugaciune catre lumile nonordinare care aduce spiritele ce ne vor face acea initiere care ne va daintelegerea simbolurilor iar prin aceasta intelegere vom fi capabili sa neschimbam viata, pentru că purtarea unei masti este transformatoare.

Cercetatoriirecunosc ca masca simbolizeaza puterea creatoare caracteristica a samanului inrelatiile lui cu spiritele, rezultatele superioare ale experientei luispirituale, una din conditiile materiale ale transfigurarii insasi, folositapentru a transcende spatiul si timpul profan.

Va invitam asadar, dragi practicanti samanici sa experimentam,sa invatam, sa ne vindecam, sa ne gasim raspunsuri, sa ne amintim desprepropriile puteri creatoare, alaturi de invatatorul nostru Reiner Trenner.
Perioada: 05-08Ianuarie 2012. Cost: 150Euro, care acopera cea mai mare parte din pretul materialelor pe care le vom folosi.Participantii vor aduce cu ei o camasa lunga (gen camasa de noapte, roba) alba,care va reprezenta baza costumului samanic si, binenteles, cei care doresc,toba, zuruitoarea, obiectele de putere.

Alte conditii: experienta samanica, reuniunea fiind denivel samanic avansat.

Inscrieri – la nr. tf. 074220115, Emil

SOUL RETRIEVAL. RECUPERARE DE SUFLET

2011-08-23T12:16:00.004+03:00

REUNIUNE SAMANICA

SOUL RETRIEVAL. RECUPERARE DE SUFLET

06-09 octombrie 2011

Cu Reiner Trenner

“Prin aceasta metoda, practicantul samanic recupereaza orice esenta a vietii care a fost pierduta de catre o persoana datorita unei emotii fizice sa psihice. Pierderea unei bucati de suflet poate cauza crearea unei ~deschizaturi~ prin care o boala poate intra. Unele persoane care experimenteaza pierderea de suflet sunt cele care se plang de sentimentul ca se simt goi sau nu sunt ~cu totul aici~ ”.

Sandra Ingerman

Asa cum stim, bucatile de suflet pleaca din cauza durerii si a socului; nu degeaba vorbele vechi romanesti spun “mi s-a rupt sufletul atunci cand…” sau “mi-a ramas o bucata de suflet acolo”, samd.

Uneori, aceste bucati vin inapoi singure, alteori ele refuza sa vina acasa; prin munca sa specifica, samanul reuseste sa le aduca acolo unde le este locul.

Vom invata in cadrul workshop-ului sa privim si sa intelegem din perspectiva samanica experientele dramatice, traumele fizice si psihice; vom invata sa intelegem de ce si cum acele bucati de suflet pleaca si cum sa lucram in asemenea situatii.

Reiner Trenner

Workshop-ul va avea loc in Oradea, str. G. Enescu 17/1.

Vom incepe in data de 06 la orele 17.00 si vom incheia in dupa amiaza zilei de 09 octombrie.

Pentru cei din alte localitati ne vom stradui sa gasim un locsor de odihna in aceeasi locatie.

Se pot aduce tobe, zuruitori, obiecte de putere, etc.

Pret: 150 E

Inscrieri si informatii la nr. mobil. 0742/201155, email: emilnuna@yahoo.com

FOCUL VIU

2011-08-19T11:20:00.000+03:00

Focul viu

Sintagma ne aminteste prima data de pestera din Apuseni cu acelasi nume, pestera in care se afla un ghetar a carui parte superioara, privita in bataia soarelui de amiaza, pare un foc, un foc totusi diferit, cu irizatii violet, un foc parca din cer; de altfel, imaginea e destul de comuna in ilustratele ce au ca tema acesti munti.

Numai ca fotografia, oricat de reusita ar fi, surprinde doar o bucata de gheata, e adevarat, de o forma mai neobisnuita, stralucirea schimbatoare, palpairea focului din interiorul acelei forme ramanand bucuria celui care se osteneste a se trezi dis de dimineata pentru ca la ora potrivita sa fie acolo.

Cred ca nu tocmai intamplator a fost numit acel fenomen astfel; cei care l-au vazut prima data si au denumit acel ghetar trebuie sa fi vazut, trebuie sa fi lucrat cu focul, cu adevaratul foc viu. Localnicii din toata zona Apusenilor dar si de mai departe- Tara Zarandului,muntii Maramuresului, Bucovinei, Rodnei, cunosc puterea tamaduitoare a focului viu, el inca mai salasluieste nu numai in povestile batranilor, iar in unele catune inca se mai aprinde acesta.

E uimitor cat de multa cunoastere metafizica se ascunde in acele locuri uitate de lume dar si cat de multa se pierde odata cu batranii ce pasesc dincolo, ducand cu ei, pentru ca nimeni nu se oboseste sa-i mai asculte, secrete ce in alte locuri sunt facute célèbre de antropologi, psihologi, ce la randul lor devin cunoscuti in lumea intreaga, tin workshop-uri si scriu carti readucand in atentie intelepciunea samanilor din Siberia ori din Amazon ori mai stiu eu de unde.

Astfel ca trebuie sa ne adresam unor somitati in etnologie, folclor de la Mircea Eliade, Romulus Vulcanescu, Tudor Pamfile, Mihail Caneanu, ori, mai nou, Cornel Dan Nicolae, unul dintre autenticii cautatori de spiritualitate, cu o cunoastere ce-i permite sa vada filonul profund al ritualurilor batranilor nostri si a le pune pe picior de egalitate cu cele devenite cunoscute si raspandite ca surse de inspiratie pentru psihoterapia moderna.

Ne amintim astfel ca focul viu, socotit sfant se facea de regula la sosirea in munte, inainte de Rusalii, pastrandu-se apoi timp de un an la casa gospodarului care voia sa fie ferita de griji si necazuri. Apa fiarta cu acest foc era folosita pentru spalarea celor bolnavi dar si a animalelor ori iasca cu care fusese aprins se presara pe rana; se mai folosea, de asemenea pentru desfacerea bolilor ce vin din facatura. In general, asa cum in alegerea plantei de leac este asociata forma frunzei, a tulpinii sau radacinii acesteia, data de Dumnezeu in forma organului bolnav, tot asa focul viu este destinat acelor boli care se asociaza cu senzatia de foc; astfel, o rana arzanda este tot un foc viu, asisderea o boala de piele cu senzatie de arsura, cum ar fi pojarul, erizipelul, etc.

Recent, intr-o vizita la o stana din Apuseni, am aflat reteta pentru vindecarea acelor boli; dupa ce se aprinde focul viu, se transmite unei gramezi formata din noua feluri de lemne, iar in apa fiarta cu aceste lemne este imbaiat bolnavul.

Ritualic, focul viu era folosit fie pentru trecerea intregii turme de oi printre doua astfel de focuri, asezate la strunga, pentru a le proteja de boli si de duhuri, strigoi si priculici; mutarea stanei implica mutarea cu mare grija si a focului viu. Tot asa, bolnavul, dup ce era tratat cu apa fiarta pe focul viu, cu taciune ori cenusa, sarea de noua ori peste foc.

De mergi si astazi in Apuseni, acolo unde caii sunt lasati liberi de primavara pina toamna, si intalnesti ciobani iar prin vorba si atitudinea ta le capeti increderea, ai putea sa afli si cum se aprinde acest foc viu. Astfel, unii o sa iti povesteasca de faptul ca e nevoie de doi frati gemeni pentru a prinde acest foc, altii or sa-ti spuna de doi veri primari, in orice caz, e nevoie sa fie aprins de doi barbati. Fie ca se foloseste tocul usii, fie ca se folosesc doi brazi ingemanati, fie chiar un simplu bat, in care se practica un orificiu, esential este ca nu se folosesc bete de chibrite sau amnar ori alt obiect ce produce scantei, ci doar un alt bat, care prin frecare aprinde iasca. Rasucirea rapida a batului in acel orificiu putea fi obtinuta si cu ajutorul unei franghii rasucita in jurul batului ori printr-un sistem confectionat din lemn in forma unei manivele; iasca este fie ceea ce cunoastem noi, in mod obisnuit prin acesta denumire, o specie de ciuperca ce creste pe copaci, fie „acea margine a cojii de fag, alba ca hartia”; ulterior focul este transferat catre o gramajoara de aschii, cu care se face fumegarea bolnavului ori animalelor.

Mai greu de obtinut ar fi reteta alifiei obtinuta din cenusa focului viu, amestecata in anumite proportii cu lapte, smantana dar si cu anumite plante, alifice se foloseste pentru tratarea anumitor boli de piele la om si animale si nu stiu daca am gasi vreun cioban batran care sa ne povesteasca de modul in care se folosea focul viu cand se lucra pentru „facatura”.

Ritualul, respectul aratat in popor fata de acest fel de foc ne aminteste de practica crestina a candelei, in care flacara arde neintrerupt, pentru protectia casei si onorarea sfintilor.

Adevarate practici samanice, putem sa recunoastem.

Desi nu se leaga de focul viu, vreau sa va povestesc ca am aflat tot acolo in munti reteta locala pentru alungat grindina; astfel, crenguta de fag culeasa in prima joi de dupa Rusalii, tinuta pe peretele casei, imediat ce apar semne care arata ca vine vremea grea, este pusa pe foc. Iata inca o practica samanica autentic romaneasca.

Fie ca astfel sa arda si prezentul foc viu de curand aprins- aceasta schimbare in constiinta, sa protejeze, sa lumineze si sa vindece iar cei care l-au aprins si il continua, sa fie „tari, viteji, frumosi si iubiti de toata lumea”, asa cum deveneau cei ce aprindeau focul viu in muntii nostri.

DANSUL INIMII

2011-08-17T18:40:00.003+03:00

DANSUL INIMII

VERNON FOSTER

și

IOANA-MARIA

Dansul Inimii este un mod unic de mișcare, o metodă terapeutică de a intra în contact cu cea mai adâncă parte din noi. Folosim metode contemporane de vindecare cu ajutorul bătăii tobei, pregătirii ceremoniale și a muzicii popoarelor. Această minunată formă de muncă interioară ne permite să ne debarasăm de toate inhibițiile și poate aduce înțelesuri profunde, într-un cadru de grup sigur și ghidat.

În tradiția șamanică dansatorii sunt legați la ochi. Dansatorii vor călători dincolo de propria lor conștiință, eliberându-se de frici și limitări, pentru a aduce la suprafață cele mai creativepărți ale lor.

Alăturați-vă lui Vernon Foster și Ioanei-Maria pentru patru ore de dans spiritual.

Vă vom îndruma în călătoria voastră personală, pe măsură ce veți dansa și veți privi în adâncul vostru.

VERNON FOSTER

Vernon Foster (WAKIA UN MANEE) este un nativ american din tribul klamoth/modoc şi trăieşte învăţăturile spirituale ale naţiunii Lakota de peste 30 de ani. Vernon a fost activist nativ american din 1968 şi este actualmente director regional al Mişcării Indienilor Americani. El lucrează cu multe triburi , ajutându-le să creeze programe culturale şi educaţionale, fiind şi profesor şi vorbitor public.

Ca şi vindecător , el foloseşte metodele care au ajuns la el , metode folosite de secole . El participă la Dansul Soarelui şi este păstrător al pipei sacre, Chanumpa.

Specialitatea lui este să-i ajute pe oameni să se vindece şi să isi echilibreze energiile , folosind extracţia şamanică şi saunele de purificare .

Învățături spirituale în tradiția nativ americană

Învățător tradțional

Păstrător al Înțelepciunii native

IOANA-MARIA ILIUȚ

Ioana-Maria: M-am născut și am crescut în Sibiu, România, într-o familie în care muzica a fost o constantă și o realitate a întregii mele vieți. Mai târziu, atunci când căutările spirituale m-au îndreptat înspre șamanism și metodele tradiționale de vindecare, am descoperit cum muzica – atât de dragă mie – poate aduce vindecare și împăcare mie și celorlalți.

De-a lungul timpului am lucrat împreună cu și la îndrumarea multor învățători minunați, cum ar fi Robert Moss, Carlos Sauer, Barbara Gramlich, Cornelia Nicola “Sindhu” Niza, Reiner Trenner, Howard G Charing și – poate persoana care mi-a mișcat viața în cel mai frumos mod – maestrul și pictorul vizionar Pablo Amaringo.

Din februarie 2011 lucrez alături de Vernon Foster, atât la cursurile susținute de acesta, cât și la sesiunile individuale ale sale.

Nu este nevoie de experienta samanica sau cursuri prealabile.

Programul cursului:

Data: 03 septembrie

Pregătire pentru Dansul Inimii, discuții

introductive, spiritualitate nativ americană 19:00 – 20:00

Dansul Inimii 20:00 – 22:00

Sesiune de împărtășire a experiențelor 22:00 – 23:00

Costul cursului: 100 RON

In atasament, prezentarea facilitatorilor

In zilele de 04, 05 septembrie, Vernon va tine sesiuni individuale de vindecare samanica

Pentru inscrieri sunati la: 0742/201155, Emil

SAMANISMUL CONTEMPORAN

2011-08-12T12:20:00.121+03:00

Şamanismul contemporan. Delimitari conceptuale

Sunt atâtea de spus despre acest subiect încât e greu de ales cu ce să încep iar ceea ce scriu aici e o perspectivă proprie, căpătată în urma experienţelor, a lecturilor, a întâlnirilor şi lucrului cu practicanţi şamanici, aşa că accept faptul că poate fi limitată, invitând şi pe alţii să o ompleteze. Pentru că, indiferent cine suntem şi de unde venim, când întâlnim termenul de şamanism, îl definim prin prisma a ceea ce am fost învăţati anterior- spun am fost învăţati nu în termenul consacrat, scholastic, ci înţelegând prin învăţare chiar şi tonul pe care îl au cei care pronunţă cuvântul, sentimentele, gândurile care îl însotesc- aşa că o înţelegere mai complexă pentru cei interesaţi o vor aduce cărţile, întâlnirile, lucrul individual şi chiar conexiunile cu oameni şi grupuri din toata lumea.

Am putea spune, fără să greşim că la baza celor câteva mii de sisteme spirituale care funcţionează în prezent, se află acest set de practici care a transcens istoria timp de cel puţin câteva zeci de mii de ani; aceste practici ritualice sau ceremoniale au fost definite în 1963 de către Mircea Eliade sub denumirea de practici şamanice în celebra lucrare Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului. Cuvântul “şaman” provine din Siberia; sha înseamnă atât experienţa profundă cât şi probă, calitate, dar, har, iar man înseamnă om, fiinţa umana. Pentru siberieni, tunguşi, buriaţi, şaman înseamnă om ce vorbeşte cu spiritele şi are puterea de a vindeca; după alte surse, semnificaţia cuvântului este “cel ce vede în întuneric” ori „cel ce vorbeşte cu Dumnezeu”. În limba română, corespondentul denumirii de şaman corespunde înţelesului de vraci sau vindecător. De asemenea, termenii cu acelaşi înţeles în alte zone ale globului sunt: „medicine man”, „curranderos”, „tabacheros” ş.a.m.d.

Ori chiar ei s-ar putea să nu vrea să poarte un nume; recent, Vernon Foster ne povestea că nu se socoteşte nici şaman nici medicine man, el doar lucrează ceea ce ştie mai bine; e un concept mai greu de înţeles de către noi, pe care chiar intenţionez să îl aprofundez şi pe care intenţionez să vi-l aduc la cunoştinţă.

Practica şamanică nu mai este socotită una obscură, către ea s-au îndreptat minţi luminate, începând din a doua parte a secolului trecut iar minunăţiile descoperite au fost aduse la iveală şi prezentate în numeroase cărţi, eseuri, studii ştiinţifice, iar studiile sunt continuate in scoli, institute devenite deja celebre.

Astfel, un antropolog pe nume Michael Harner, la scurt timp după studiile lui Mircea Eliade a început învăţarea activă de la practicanţi nativi din diverse regiuni al globului; ceea ce Eliade şi Harner au sesizat deopotrivă în munca lor de cercetare este faptul că practica vindecătoare arhaică are la baza aceleaşi tehnici şi ritualuri, fie că sunt practicate în America de Nord sau de către nativii din Australia, din Nepal sau Siberia, din Hawaii sau din bazinul Amazonului. Toţi practicanţii arhaici folosesc toba ori alte instrumente, în general, de percuţie, călătoresc în stări de conştiinţă extinsă, practică recuperarea sufletului sau deposesia ori vindecarea cu plante ori practică divinaţia, toate acestea având in principal multiple elemente comune de ritual sau ceremonie.

În 1980, Harner pune bazele unei Fundaţii şi înfiinţează Facultatea de Studii Şamanice, iar de atunci zeci de mii de studenţi le-au trecut pragul. Harner continuă să scrie, să predea şi să cerceteze şi în ziua de astăzi, la aproape cei 80 de ani pe care îi are.

Fundaţia a generat practicanţi celebri, dintre care îi menţionez pe Sandra Ingermann, care în 1991 scrie lucrarea Recuperarea Sufletului (Soul Retrieval), prima carte în care se descriu în amănunt căile şi tehnicile de recuperare a sufletului, carte care a inspirat şi inspiră mii de terapeuţi în practica lor.

O altă practicantă foarte cunoscută este Barbara Gramlich; Carlos Sauer este un alt nume consacrat, el a predat la Fundaţie timp de şapte ani modulul de deposesie, în prezent ţine workshopuri de profil în toată lumea alături de Vernon Foster (lider spiritual Lakota).

Robert Moss este un alt practicant celebru, el fiind iniţiatorul conceptului de Visare Activa.

Moss a rămas celebru prin discursul scris pentru primul ministru al Marii Britanii – Margaret Thatcher - în 1976, discurs în urma căruia aceasta a primit din partea sovieticilor titulatura de Doamna de Fier. Cei menţionaţi au predat şi în România sau au susţinut workshopuri experienţiale.

Cele mai accesibile lucrări publicate la noi ar fi, fără pretenţia de a fi numit măcar jumătate:

Informaţii generale despre shamanism şi prezenţa lui pe întreg globul:

Mircea Eliade, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, Ed. Humanitas, 1998, din pacăte nereeditată

pentru a afla cum alţii s-au apropiat de shamanism şi ce au trăit:

Maud Sejournant, Cercul Vieţii, Iniţierea în şamanism a unei psihoterapeute, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008;

John Perkins, Schimbarea de Forme; Tehnici şamanice pentru o transformare globală şi personală, Ed. For You, 2007;

pentru practici şamanice :

Kenneth Meadows, Spiritul Şamanic; Ghid practic pentru atingerea împlinirii personale, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008;

Daan van Kampenhout, Imaginile Sufletului; Constelaţiile familiale şi şamanismul, Ed. Elena Francisc Publishing, 2009;

Caitlin Matthews, Elemente de shamanism, Ed. Teora, 2004;

Howard Charing, Şaman, Spiritul Plantelor, Ed. Elena Francisc Publishing, 2008, republicată în 2011;

Alberto Villoldo, Ph. D., Şaman, Vindecător, Înţelept; Cum să te vindeci şi cum să îi vindeci pe ceilalţi, folosind medicina energetică a amerindienilor, Ed. For You, 2008,

Alberto Villoldo, Ph. D.,Vise curajoase; Cum visează şamanii lumea intru fiinţare, Ed. For You, 2008;

Alberto Villoldo, Ph. D., Cele Patru Introspecţii, Puterea, Înţelepciunea şi Harul Protectorilor Pământului, Ed. For You, 2006;

Alberto Villoldo, Ph. D., Iniţiere şi Iluminare, 2010; Sandra Ingerman, Leac pentru Pământ: Cum să transformăm toxinele personale şi de mediu, Ed For You, 2010.

pentru cei care citesc în limba engleză recomand călduros cărţile Sandrei Ingerman.

De asemenea, sunt publicate o serie de lucrări, cărţi, articole, care vorbesc de starea şamanică de conştiinţă, în special lucrări ale lui Stanislav Grof, un psihiatru care şi-a dedicat viaţa studierii acestui subiect, precum şi aducerii spiritualităţii în lumea academică, cărţi publicate de Ed. Elena Francisc Publishing.

Urmează să mai fie publicate în acest an şi altele, între care una foarte interesantă, despre posturile şamanice precum şi cartea Sandrei Ingerman despre recuperarea sufletului.

Zilele acestea se lansează Arta vindecătoare a şamanului – în lumina psihoterapiei vestice şi a tradiţiei creştine, scrisa de Dr. August Thalhamer şi publicată de Editura Har Tios.

Prin urmare, dacă asertiunile pe care le voi face vor naşte întrebarea: “Pe ce te bazezi ?” (Moromete), răspunsul se află în spiritul acestor lucrări şi în ceea ce am trăit personal, în comunicarea cu spiritele ajutatoare, cu învătătorii personali, care, la început, fiind crescut într-o educaţie materialistă, mi s-a părut imposibilă, aşa cum multora dintre cei cu care lucrez ori care citesc aceste rânduri li se pare.

Aşadar, prima afirmaţie pe care o fac este:

Da, e posibil şi este accesibil fiecăruia.

Deşi am fost crescuţi într-o paradigmă în care accesul la învăţătură spirituală, la revelaţie directă este rezervat numai marilor iniţiaţi, fie guru sau prelaţi, lucrurile se întâmplă precum au prezis mayasii- suntem la o răscruce în istoria omenirii, o răscruce în care, după o epocă in care am pierdut capacitatea de a experimenta sacrul, e timpul pentru dezvăluirea completă a acestor practici care, din diferite motive, au stat ascunse. Învăţăturile şamanice ne reamintesc cine suntem noi de fapt şi ne readuc puterea proprie, ele ne învaţă să nu ne dăm puterea nimanui, să avem încredere în spiritele proprii şi să ne urmăm calea.

Daca în vechime, tehnica aprinderii focului era un secret şamanic, deţinut doar de către puţini, acum oricine poate face aceasta, chiar şi un copil; e adevarat că puţini cunosc însă alchimia producerii focului viu, de care vorbeam în numarul 1 al revistei Focul Viu, alchimia transformării elementelor apă şi pământ în foc, însă dacă doresc pot afla.

Există tradiţii în care şamanii trebuie să treacă prin probe extreme de grele, perioade de abstinenţă, experienţe în apropierea morţii, ori sunt desemnaţi pe baza unor infirmităţi produse de fenomene naturale. Am aflat din practică faptul că fiecare dintre noi e special în felul lui şi are posibilitatea ca, folosind două ingrediente de bază,

Intenţia şi Credinţa,

să primească ajutorul ghizilor săi spirituali, să se vindece pe sine şi pe cei din jurul său.

Practicantul şamanic face călătorii ale spiritului, deplasându-se în afara timpului, în ceea ce se poate numi „mit” ori „tărâm al viselor” dar el îşi alcătuieşte hărţi ale acestor realităţi paralele iar călătoria şi modul de căutare se poate învăţa. Pentru aceasta, el îşi schimbă starea de conştiinţă, intră în realitatea non ordinară, îşi face disciplinat lucrarea şi se întoarce la viaţa de zi cu zi.

Desigur ca unii avem capacităţi de percepţie mai bune decăt alţii, unii pot să „vadă” mai bine, alţii să simtă (kinestezici), alţii să „audă”, la început pentru mulţi este „ca şi cum” ori „mi s-a părut”, dar pe măsură ce practicăm, capacităţile noastre de percepţie se îmbunătăţesc.

Da, putem fiecare dintre noi să intrăm în starea şamanică de conştiinţă, este dreptul nostru divin de a avea acces la acele tărâmuri de unde ne-am desprins, de a comunica cu acele realităţi paralele de care ne desparte doar un voal subţire.

Fiecare persoană cu care mă întâlnesc la cursuri, la şedinţe individuale, chiar în tren, are o mică poveste în care lucruri aparent inexplicabile i s-au întâmplat, fie comunicări cu cei plecaţi dincolo, fie semne ale spiritelor naturii, fie recunoaşterea lângă el a prezenţei altor spirite, poveşti al căror rost încă omul nu le desluşeşte pentru că nu are încredere în această capacitate a lui. Copiii, îndeobşte, şi în mod special copiii de azi, au multe poveşti să ne spună despre cum comunică ei cu animalele lor de putere, cu plantele ori cu îngerii păzitori, doar că nu avem răbdare să-i ascultăm şi nici încredere în ceea ce spun.

Astazi metodele samaniste de vindecare nu mai sunt limitate la cativa initiati, putand fi invatate de oricine este interesat; trecerea la vointa dintr-o stare de constiinta in alta, invatarea si practicarea acestor metode strãvechi de vindecare, cunoscute pretutindeni in lume, aduc, dupa cum ma conving pe zi ce trece, puterea proprie inapoi celor care au incredintat-o altora, aduc vindecare sufleteasca, fizica si psihica. Din ce in ce mai mult, practicantii nu mai sunt priviti ca „nebuni in timpul liber” ori ciudati ci, pe masura ce oamenii isi deschid ochii, ii vad in adevarata lor lumina, de vindecatori spirituali.

Relaţia constientă cu spiritele

Acesta este numitorul comun al tuturor tradiţiilor şamanice, este ceea ce face să numim şamanism atât practica mediumilor din Bali ori a vindecătorilor Ho oponopono din Hawai, ca să nu mai vorbim de cei din Siberia ori din Amazon. Chiar dacă unii poartă costume somptuoase ori o simplă fâşie de pânză, unii folosesc cântece, alţii plante, pietre ori chiar mâinile goale, unii bat toba, alţii cântă la didgeroodoo, îi numim generic şamani pentru capacitatea lor de a călători într-o realitate alternativă, de unde aduc vindecare, răspunsuri şi leacuri.

Tradiţia şamanică este una animistă; aceasta înseamnă că toate cele ce există au spirit,

şi oamenii şi copacii şi florile şi mineralele, spirite cu care putem să comunicăm, putem chiar să “negociem”, toate aceste spirite fiind prinse într-o imensă conexiune; aceasta aminteşte de noile paradigme ale fizicii cuantice, de acea reţea cuantică în care suntem întreţesuţi şi noi.

Şamanismul nu este channeling şi nici spiritism

Există persoane cu aplecare ori cu calităţi native pentru channeling ori spiritism, persoane care pot lua contact direct cu spiritele, pot comunica cu ele, este cunoscut ca in spiritism cei care lucreaza sunt indeobste patrunsi de acestea, dar aceasta nu poate fi numit şamanism.

În şamanism se efectuează călătoria cu scopul de a întâlni spiritele faţă în faţă iar dacă se întâmplă să incerce a ne insoti in lumea noastra, practicantul ignora acest contact, continuând disciplinat pentru scopul cu care a plecat.

Unele persoane nu au abilităţi pentru a şamaniza deoarece fie sunt prea cu mintea în lumea materiala, fie că au aplecare naturală către channeling ori spiritism şi nu se mai pot întoarce către un alt mod de operare, asa ca de regula una din aceste practici o exclude pe cealalta.

Şamanismul nu este New Age

Tehnicile şamanice există de zeci de mii de ani (unii cercetători vorbesc de mai mult de 80.000 de ani) şi au fost readuse, chiar dacă într-o manieră puţin adaptată, în lumea noastră de către cercetători, antropologi, care au experimentat propria transformare şi vindecare alături de populaţii socotite altădată înapoiate (într-un studiu am întâlnit chiar termenul de retardate), inuiţi în nord, incaşi, mayaşi în America de Sud, tibetani în Asia, aborigeni în Australia şi lista poate continua.

Aceste tehnici, incluse în aşa numitul “core shamanism”, nu au de a face cu transmisiile maeştrilor iluminaţi, caracteristice curentului New Age şi nici cu teoriile conspiraţiei omniprezente pe internet. Desigur, e alegerea liberă pentru orice practicant şamanic să îmbrăţişeze credinţe teozofice, transcendentaliste, antropozofice însă lucrarea de vindecare pe care o va face se va petrece în mod tradiţional. Nu am întâlnit practicanţi şamanici care să treacă de exemplu de la modul tradiţional de efectuare a deposesiilor la spiritism dar invers, da. Trebuie să recunosc, de asemenea, că am întâlnit practicanţi şamanici cu experienţa care vorbesc acelaşi limbaj cu cei ce practică tehnici spirituale proprii curentului New Age.

Şamanismul nu este o religie

Chiar dacă unele biserici au dus o luptă acerbă împotriva practicilor şamanice, cum s-a întâmplat în America de Sud ori chiar în Europa, acestea au rezistat şi chiar putem vedea pe mesa unui vindecător shipibo, spre exemplu, reprezentari ale Fecioarei Maria sau ca practicant şamanic s-o aibă ca şi ghid spiritual pe Sfânta Teresa.

Şamanismul ne învaţă să onorăm tradiţia religioasă a străbunilor noştri, indiferent care este aceasta, ea este o moştenire spirituală de care putem beneficia fiecare. Ori, aşa cum s-a semnalat deja, în nr. 2 al revistei Focul Viu, în şamanismul Bon, practicile şamanice se împletesc într-o manieră armonioasă cu cele religioase.

În fapt şamanismul reprezintă rădăcinile oricărei practici precum vrăjitoria, voodoo, budismul tibetan şi ale altora, nu se identifică însă cu acestea; de asemenea, nu este preoţie precum sunt unele practici carora, desi sunt derivate din samanism, practicantii respectivi le-au adaugat ce au crezut ei de cuviinta, asa ca s-au intitulat preoti ori si-au pus grade si nivele.

Aşa cum recent ne amintea Brother David, într-o conferinţă susţinută la Oradea, unele instituţii religioase au uitat pentru ce au fost create şi au ajuns să lucreze pentru ele însele.

Chiar foarte recent, un număr de 14 şamani au fost ucişi de membrii unei secte în Peru, ceea ce nu credeam că e posibil în aceste timpuri. Obscurantismul şi bigotismul, după cum putem constata, mai este încă prezent în unele zone.

Practicantul şamanic nu caută Iluminarea în scop spiritual ori religios, aşa cum se întâmplă în budism ori hinduism, ci caută în primul rând să-ţi ajute semenii.

O alta diferentiere consta in faptul ca samanismul nu are dogme; exista reguli, e adevarat, asa cum mai sus am exemplificat cu modul in care se face calatoria samanica ori ca se efectueaza astfel de lucrari doar la cerere si astfel incat sa un afectam bunul mers al naturii; exista, de asemenea un cod deontologic al practicantului samanic dar nu dogme; de exemplu, nu exista un model obligatoriu dupa care se efectueaza un anume ritual ori ceremoniile ci fiecare practicant poate urma propriul sau model.

Distincţia dintre şaman şi practicantul şamanic

Da, e cumva la modă mai ales în unele cercuri să îşi spună şaman, doar că mulţi dintre cei care se autointitulează astfel, nu sunt chiar şamani.

Şamanul, potrivit tradiţiei culturii din care provine, este fie ales, fie desemnat, pe baza unor criterii proprii acelei zone; prin moştenire (de exemplu, tot la a doua generaţie, de la bunici la nepoţi) ori prin alte încercări, scopul fiind acela de a proteja, îndruma sau vindeca membrii acelui trib, clan, sat etc.

Şamanul nu trebuie să prezinte diplome, pentru a atesta cu cine a studiat, ce guru l-a îndrumat ori câţi ani a practicat abstinenţa, iar când comunitatea nu mai prosperă, nu mai găseşte vânat, păşuni, se îmbolnăveşte, va renunţa la serviciile sale.

Practicantul şamanic este prezent în special comunităţilor mari, aparţinând aşa numitului “shamanism urban”, el a învăţat anumite tehnici şamanice, fie de la şamani propriu-zisi, fie de la învăţători ori în şcoli care au adus în acest mediu practicile specifice şi lucrează de cele mai multe ori în aşa numitele “drumming - group”-uri dar şi singur pentru vindecarea sufletească şi fizică a sa, a comunităţii (de ex. prin lucrarea de transfigurare). Adoptă o atitudine de respect şi onorare a celorlalţi, a vieţii în toate formele.

Practicanţii şamanici nu au grade

Este o recunoastere a faptului ca sufletele noastre sunt egale, a faptului că învăţătura sălăşluieşte în fiecare şi că de la fiecare fiinţă pe care o onorăm, avem de învăţat ceva.

Îmi amintesc cu drag de una din cele mai frumoase recuperări de suflet în urma căreia o persoană a reuşit să-şi schimbe radical viaţa. La nici 30 de ani, persoana respectivă avea deja 3 divorţuri la activ. După recuperarea de suflet făcută chiar în cadrul workshop-ului în care învăţam tehnica, ea şi-a găsit perechea, împreună cu care şi-a întemeiat o familie solidă.

Practicile şamanice străvechi şi dezvoltare personală modernă.

Mediul ştiinţific începe să se aplece cu mai multă atenţie către practicile şamanice,

un exemplu l-am pomenit mai devreme, legat de activitatea doctorului Stanislav Grof,

care a pus bazele a ceea ce se numeşte terapie transpersonală. Minunate sunt şi lucrările şamanice ale Sandrei Ingerman, ce lucrează cu medici, cu fizicieni, făcând măsurători ale efectelor benefice asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

Un număr crescând de europeni şi de americani practică neoşamanismul, o versiune occidentalizată, bazată pe căutarea armoniei, prin întoarcerea la spiritul naturii şi la practicile medicale alternative.

Multe practici noi: constelaţiile familiale (a se vedea cartea citată mai sus care face o comparaţie între şamanism şi constelaţii ); NLP (NeuroLingvistic Programming) au, într-o măsură mai mare sau mai mica, elemente împrumutate din şamanism şi am credinţa fermă ca în viitor vom înţelege şi aplica mai mult puterea vindecătoare a acestor practici.

Zilele trecute, exersând o practică de grup, am fost surprins să aflu de la un participant că tehnica respectivă o învăţase în străinătate la un curs de management, sigur cu o conotaţie puţin diferită.

În acest spaţiu apar multe lucruri noi şi interesante, am văzut că există practici sub denumirea de Angelic Shamanism ori de Samanic Reiki, cursuri de shamanism pentru trezirea zeilor traci ş.a.m.d.

Toate acestea le putem privi din cel puţin două perspective: putem să ne situăm de partea celor care spun că “preluând aceste practici de la alţii, pierdem esenţa”, fie de partea celor care apreciază ca fiind o îmbogăţire a propriilor practici spirituale. În lucrarea sa, Calea şamanului, antropologul Michael Harner spune că prin cunoaşterea directă, o persoană învaţă să susţină o anumită putere personală şi să treacă la voinţă dintr-o stare de conştiinţă în alta.

Aceste practici spirituale strãvechi, care au fost aplicate pretutindeni în lume, s-ar putea dovedi vitale pentru reconcilierea noastră cu natura.

Zic să rămânem cu inima deschisă şi cu privirea clară la tot ce va să vină.

Să fie bine !

Pentru cei interesaţi, cărora le este mai la îndemână informarea pe net, recomand: http://www.nierika.ro;

www.institut-ethnomed.de;

www.medicinefortheearth.com;

www.shamanism.org;

www.thefourwindssociety;

http://spiritulshamanic.blogspot.com

Alte LINKURI

http://www.formula-as.ro/2007/776/societate-37/cu-un-saman-in-lumea-magica-a-plantelor-8120

http://www.formula-as.ro/2009/874/medicina-sacra-83/benjamin-daniel-un-saman-la-paris-11277

http://www.formula-as.ro/2009/867/societate-37/calatorie-in-lumea-de-dincolo-11071

Ceremonia ...

2011-06-06T11:09:00.000+03:00

Tot in legatura cu ritualurile si ceremoniile.

Da, e adevarat ca nu facem o calatorie samanica de dragul de a ne afla in treaba sau cum zice Reiner Trenner, nu facem turism. Tot atat de adevarat este ca putem face calatoria cu scopul de a aduce raspunsuri care sa ne ajute in a ne face viata aici, pe Pamant, mai buna. Asta inseamna ca vom avea o intentie clara atunci cand tinem o ceremonie ori indeplinim un anume ritual si ca ne vom ingriji ca aceasta intentie sa fie exprimata in termeni lipsiti de confuzie.

Sandra povesteste doua situatii hilare in legatura cu aceasta. Una, in care o doamna a tinut o ceremonie in care a cerut spiritelor sa-i aduca in viata un om bogat (rich man-engl.), dupa care si-a intalnit sotul in persoana domnului Rich, care din pacate era sarac; cealalta, in care persoane ce urmand diferite traditii, rugandu-se pentru o inima deschisa, s-au pomenit in spital pentru a fi operati de inima.

Cunosc si eu persoane care, datorita faptului ca se simteau extenuate de munca, cerand: “as zace cateva zile”, s-au pomenit, nu in patul de acasa ci in cel de la spital.

Pentru a nu se petrece astfel de lucruri, putem sa cerem animalelor noastre de putere sa ne ghideze pentru a afla intentia potrivita si modul corect de formulare a acesteia.

Nu o sa insist cu feluritele ceremonii si ritualuri ce se pot indeplini; toti practicantii sau aproape toti din diferite ramuri si practici stiu ca a proceda in acest mod ne imbogateste sufleteste, ne conecteaza cu lumi invizibile si ne ajuta sa redescoperim, sa ne amintim lucruri minunate despre noi, despre ceilalti, despre Natura, despre Mama Pamant.

Nu e necesar sa indeplinim intr-o anumita forma acea ceremonie sau ritual pe care dorim sa o/il tinem; putem foarte bine sa facem o calatorie si sa rugam pe unul dintre spiritele noastre ajutatoare sa ne spuna in ce mod putem savarsi ritualul ori ceremonia propusa.

SPIRITUL NATURII - 17-19 Iulie 2011 - Solstitiul de vara

2011-06-06T10:56:00.003+03:00

REUNIUNE SAMANICA

NATURAL SPIRIT. SPIRITUL NATURII
17-19 Iunie 2011 (Solstitiul de vara)

Cu Reiner Trenner

“Descoperirea acelei porti prin care calatorim in lumi invizibile, in care intram in contact cu spirite, zeitati, cu stramosii adeseori incepe printr-o constientizare, uneori spontana, a profundei noastre conexiuni cu Natura. Toti samanii vorbesc de reteaua vietii, ce ne conecteaza cu totul, pretutindeni, precum si cu spiritele ce salasluiesc in fiecare lucru. ” Sandra Ingerman

“Este important sa devenim constienti de cat de conectati suntem cu Natura; fiecare respiratie a noastra, fiecare inghititura de apa, tot ceea ce mancam vine de la Natura. Pentru samani, calitatea relatiei cu Natura este de cea mai mare insemnatate; in Anzi,aceasta relatie se numeste ayni, ceea ce inseamna o relatie dreapta sau reciprocitate. ” Alberto Villoldo

“Samanismul reprezinta radacina tuturor traditiilor spirituale si cea mai veche forma de a simti mistic. In aceasta reuniune invatam sa comunicam cu spiritele Naturii si sa folosim diferite traditii samanice, de exemplu cea a celtilor, dar si altele, invatam sa comunicam cu copacii, cu plantele, cu elementele si sa utilizam aceasta cunoastere pentru a ne vindeca pe noi si pe altii.

Invatam sa descoperim mesajele, semnele si simbolurile Naturii.” Reiner Trenner

Reuniunea va avea loc in Vidra, comuna Varfurile, judetul Arad (atentie, nu Alba!) si se adreseaza celor care au cat de putina experienta samanica; Sandra Ingerman povesteste ca la intalnirile ei nu-i intreaba pe participanti daca au cursul de introducere in shamanism ci cum obisnueisc sa intre in contact cu spiritele.

Cazarea – in corturi proprii; exista posibilitatea de a oferi cateva locuri intr-o rulota precum si 4 locuri in cort.

Relatii la tf. 0742/201155

Ceremonia

2011-04-07T12:39:00.000+03:00

Venind vorba despre ceremonii si ritualuri, imi amintesc vorbele lui Wesselman care spune ca ritualul religios presupune manipularea de simboluri in scopul de a controla, influenta sau a convinge puteri supranaturale sau forte arhetipale sa ne ajute in realizarea unor dorinte ale noastre. Lucru mai putin cunoscut, nu am inteles inca de ce, ritualul savarsit in biserica, asa dupa cum mi-a explicat un prieten preot, are ca structura de baza viata lui Isus, adica fiecare dintre gesturile savarsite in timpul slujbei onoreaza un eveniment cunoscut, de la nasterea Sa, pana la Inviere.

In ceea ce priveste timpul acordat ritualului sau ceremoniei, nu sunt standarde sau dogme; vom vedea ca pe masura ce legatura noastra cu spiritele este mai usor de realizat, avand exercitiu, ritualul ne va lua un timp tot mai scurt; samanii nu complica lucrurile, ei, asa cum zice Hank, deschid usa, se conecteaza cu puterile care or fie le, isi declara intentia, apoi onoreaza acei aliati care ajuta in aplicarea a ceea ce este nevoie.

Sa vedem care sunt ingredientele de care avem nevoie pentru a savarsi o ceremonie.

In primul rand intentia noastra trebuie sa fie clara, in al doilea rand e necesar sa fim concentrati pe ceea ce facem, altfel energia noastra se va deconecta de la fortele spirituale iar in al treilea rand e nevoie de a fi in armonie cu noi insine, cu spiritele noastre ajutatoare si, prin ele, cu puterea universului. Deci: Intentie, Centrare, Armonie.

Un ghid orientativ a cum se poate urma un ritual ori ceremonie, fara ca acesta sa fie exhaustive dar nici restrictive, este cel pe care Sandra ni-l ofera, cu mentiunea sa lasam cat de mult loc spontaneitatii.

Prin urmare, acesta ar cuprinde:

1. Un cantec sau o formulare pentru intampinarea participantilor si declararea scopului ceremoniei/ritualului.

2. O multumire adresata Spiritului pentru sansa de a fi impreuna.

3. O chemare adresata spiritelor locului, elementelor si directiilor care sa sprijine ceremonia/ritualul si scopul acestuia.

4. Invocarea altor aliati sau spirite ajutatoare.

5. Curatarea participantilor prin tamaiere, arderea diverselor plante.

6. O binecuvantare dedicata sanatatii sau norocului participantilor.

7. Rugaciuni cu scopul de a transmite catre altii care nu sunt de fata sau chiar catre intreaga planeta binecuvantarile ceremoniei.

8. Cantece si dansuri pe instrumente cum ar fi tobe, zuruitoare, fluiere, clopotei s.a.m.d.; acestea se pot desfasura de-a lungul intregii ceremonii sau in anumite puncte de trecere.

9. Anuntarea finalului ceremoniei.

10. Multumiri adresate spiritelor ajutatoare si o formulare care sa enunte slobozirea lor din spatiul sacru.

11. Eliberarea directiilor si invitatia adresata participantilor de a se intoarce in starea normal de constiinta.

In practica grupului nostru am invatat multe modalitati de a efectua o ceremonie, un ritual si cred ca nici una nu a fost la fel cu cealalta; amintesc aici, de exemplu, acele deschideri ale spatiului sacru prin care ne binecuvantam unii pe altii prin cantec ori prin sunetul zuruitoarei; ori, ceremonia de transfiguare, in care suflam fumul unei plante sacre catre ceilalti, inainte de incepere; ori gestul, care marca intrarea in spatiu, totodata trecerea la o alta stare de constiinta, de a lasa intr-un obiect preocuparile cotidiene.

Acesti pasi obisnuim sa-I urmam, fie ca indeplinim ritualul singuri, fie in cadrul unui grup; se stie ca lucrarea efectuata in grup pentru vindecarea sau ajutarea cuiva are efecte mult mai puternice decat cea efectuata de unul singur.

Trebuie sa mai spun ca si in ritualul de vindecare samanica, in care lucram de unii singuri, pasii pe care-i urmam sunt aceeasi, cu aspecte care tin de specific, in sensul ca nu o sa anuntam cu voce tare inceputul si sfarsitul ritualului, acest lucru il facem desigur in sinea noastra, s.a.m.d.

Reuniune samanica de invatare a tehnicii EXTRACTIILOR

2011-03-16T10:31:00.000+02:00

Reuniune samanica de invatare a tehnicii EXTRACTIILOR

Asa cum avem planificat, prin programul anual de Reuniuni samanice, in perioada 18-20 martie 2011, o data cu Echinoctiul de primavara, vom organiza o Reuniune samanica, in care participantii vor invata sa inteleaga bolile spirituale, cum sa “prinda” sau sa “contacteze” acele boli.

In acceptiune samanica, boala este o intruziune care, de cele mai multe ori vine dinafara iar rolul samanului este cel de a extrage acea intruziune; cum se face aceasta, cum interferam cu acele intruziuni si cum facem ca acele intruziuni sa paraseasca spiritul celui cu care lucram vom invata in aceasta reuniune, impreuna cu Reiner Trenner .

Pentru mai multe amanunte despre acest invatator samanic, vedeti: http://vindecatori.blogspot.com/2009/01/portret-de-vindecator-shamanic-reiner.html

Alte referinte gasiti la adresa: http://spiritdrummer.wordpress.com/2010/05/26/a-fi-creatorul-propriei-vieti/

Programul cursului
Vineri 18 martie de la ora 18:00 la ora 22:00
Sambata 19 martie de la ora 10:00 la ora 19:00, cu pauza de pranz si pauze de confort.
Duminica 20 martie de la ora 10:00 la ora 17:00, cu pauza de pranz si pauze de confort.

Locatie: Oradea, vezi harta la adresa http://spiritulshamanic.blogspot.com/

Costul participarii: 120 Euro

Relatii suplimentare: emilnuna@yahoo.com

Ceremonii si Ritualuri

2011-02-15T13:05:00.000+02:00

Urmatoarele invataturi, cea mai mare parte din ele provenind de la Sandra Ingerman, se vor referi la

Ceremonii si ritualuri

Scopul acestora, functie de imprejurarile in care sunt savarsite, este de a onora spiritele, de a celebra viata si schimbarile naturale, de a pecetlui un rit de trecere ori de a aduce multumiri sau a crea schimbari; insasi indeplinirea ceremoniei sau a ritualului, oricare ar fi aceasta/acesta creeaza transformare.

Samanii au capacitatea de a accesa informatii cu ajutorul aliatilor lor invizibili, pentru a se ajuta pe ei insisi, familiile sau comunitatea in care traiesc; aceasta capacitate le da posibilitatea de a actiona ca vindecatori, preoti sau preotese, psihoterapeuti, mistici si povestitori.

Ceremonialul constituie o parte vitala a procesului de vindecare si nu are importanta daca vindecatorul poarta un halat alb si stetoscop ori are corpul pictat si poarta o cununa de pene; nu are importanta ceea ce faci, ceea ce conteaza cu adevarat este ca faci acea lucrare, oricare ar fi aceea si ca intentiile tale si binenteles ritualul sa vina din inima. Astfel, asa cum ne aminteste Villoldo, ritualul savarsit din toata inima ne permite sa transcendem rolurile si credintele noastre limitatoare si sa experimentam nivelele cele mai elevate ale fiintei noastre.

In aceeasi idee, citez din postarea lui Aurel Mocanu: .

Jose Stevens spune ca in timp ce toti samanii practica diverse ceremonii si ritualuri, unii dintre acestia fac o specializare din asta si sunt chemati in diferite ocazii special pentru a prezida ceremonii mai mari, mai complexe, ce pot tine cateva zile si nopti; acestea cuprind cantece ce se canta cateva ore, dansuri complexe, rugaciuni si binecuvatarea a sute de persoane.

Ceremoniile, in sens general, au rolul de a onora diferitele tranzitii pe care le traim in trecerea noastrea prin viata; in culturile samanice, acestea erau indeplinite cu ocazia nasterii unui copil, pentru a marca diferitele etape ale vietii, inclusive casatoria sau pentru a onora tranzitia noastra finala catre lumea spiritelor, la moartea corpului fizic. Exista ceremonii de doliu la moartea cuiva drag precum si ceremonii care marcheaza rituri de trecere la tranzitiile din viata unei persoane, in special acele initieri ce marcheaza trecerea de la copilarie la maturitate. La fel, exista ceremonii ce sunt indeplinite pentru a venera stramosii ce ne-au dat viata.

Ceremoniile samanice, de asemenea, onoreaza ciclurile Naturii; pentru o comunitate agricola, de exemplu, acestea se fac la vremea insamantarilor, pentru a onora strvechile spirite ale Naturii si pentru a le invita sa sustina oamenii cu o recolta buna.

Ceremoniile deschid linii de comunicare intre o persoana si puterile universului si intaresc relatia noastra cu spiritele noastre calauzitoare.

Ceremoniile aduc schimbare, de aceea ele sunt un instrument puternic pentru acei ce sunt pregatiti sa faca aceasta in viata lor.

Strict sensu, ceremoniile au o structura predeterminata si un scop clar; astfel, fiecare participant are un rol predefinit si desigur pastreaza capacitatea de a crea schimbari ce nu pot fi subestimate, in special in a ajuta mentinerea unui echilibru fizic si metafizic al unei comunitati date.

Ritualul, pe de alta parte, este mai deschis; cand suntem angajati intr-un ritual, intotdeauna avem o anume intentie, chiar daca rezultatele pot fi diferite de asteptari.

In ceremonii, practicantii au controlul de la inceput pina la sfarsit, pe cand in ritual spiritele conduc iar rezultatele pot fi cu adevarat uimitoare.

Sandra povesteste ca foloseste cuvantul ritual pentru a desemna munca de vindecare ce presupune repetarea in fiecare zi, saptamina sau luna, cum ar fi acel ritual tinut zilnic pentru a onora spiritele locului in care traim; o ceremonie se poate tine o data pentru sine sau impreuna cu un grup, in mod obisnuit pentru un rezultat dorit.

Se poate tine o ceremonie sau un ritual aproape pentru orice; Sandra spune ca tine ceremonii pentru a reduce acele credinte si atitudini ce nu ne lasa sa ne folosim energia creatoare pentru a crea o viata mai buna pentru planeta si pentru noi insine. Putem utiliza ceremonia pentru a manifesta ceva ce vrem, ce putem sa adaugam potentialului nostru creator, lucrand in parteneriat cu fortele creative ale Universului.

Vom continua in postarea urmatoare cu invataturi despre principalele ingredient ale unei ceremonii si a ritualului, apoi cu descrierea unor diverse ceremonii si ritualuri.

Pina atunci, sa ne amintim de ritualul zilnic al binecuvantarilor de dimineata sis a-l folosim pentru vindecarea noastra si a celor din jur.

Despre interpretarea calatoriei

2010-12-08T12:25:00.000+02:00

Despre interpretarea calatoriei

Cel mai important lucru in aceasta privinta, ne invata Sandra, e sa nu lasam pe altcineva sa interpreteze calatoria noastra ci sa facem acest lucru noi insine; samanismul este practica revelatiei directe, prin urmare, singura persoana care poate interpreta calatoria este chiar aceea care vine din calatorie. Mesajele din calatoria noastra pot veni sub forma de comunicari simbolice sau povestire mitica in care exista un mesaj inerent; spiritele ne aduc aceste povesti, mituri sau impresii cu un motiv anume iar invataturile sunt pentru cel ce calatoreste si nu pentru altcineva. Nici macar un psihanalist foarte respectat, terapeut sau cel mai bine intentionat prieten nu poate face interpretarea pentru noi.

O bogata mostenire arheologica arata ca spiritele sunt in slujba noastra de zeci de mii de ani; calatoriile noastre sunt efectiv experiente umane stravechi ce ne ajuta sa crestem si sa evoluam – sa schimbam si sa devenim mai mult decat ceea ce suntem, ca urmare a lectiilor noastre de viata.

Astfel, spiritele ne comunica povesti metaforice ce au intelesuri adanci la multe si diferite nivele: de aceea e important sa nu ramanem blocati in incercarea de a obtine o interpretare literala a calatoriei. Dar daca ne uitam catre poveste, am putea vedea adevarul mai profund in mitul care a fost si ramane etern.

Pentru ca sa ne interpretam calatoriile, putem sa ne punem noua-insine intrebari deschise, de genul: “Cum ar putea aceasta scena cu soarele rasarind si umplandu-ma de caldura sa raspunda la intrebarea mea ?”. Putem sa ne dam voie sa vorbim sau sa scriem asa cum ne vine pina cand ne soseste raspunsul.

Am putea sa descoperim poate ca avem nevoie sa ramanem cu calatoria pentru un timp si sa lasam claritatea sa vina in ritmul sau; unele imagini si viziuni ne sunt date pentru a experimenta mai intai si a intelege ulterior, uneori poate dupa ani de zile. Daca vrem sa descoperim intelesul calatoriei putem sa facem o calatorie ulterioara, in care sa rugam spiritele ajutatoare ca nu am inteles raspunsul sau informatia pe care ne-au dat-o si sa le rugam sa ne-o dea intr-un alt mod care sa faca sens pentru noi.

Spiritele comunica cel mai bine prin metafore, prin urmare sa fim atenti la a nu fi prea literali in interpretarea noastra.

Alternative la calatorie

Asa cum releva invatatorii nostri si multi dintre cei care practica si invata samanismul au putut vedea, in istoria recenta, tot mai multe persoane pot sa se conecteze cu celelalte lumi, sa primeasca indrumare de la spirite mult mai usor decat in trecut; unii nici macar nu mai e nevoie sa faca o calatorie in Lumea de Jos sau in Lumea de Sus ci mai degraba spiritele calatoresc catre ei.

Carol Proudfoot Edgar observa si ea ca nu intotdeauna este necesara o calatorie formala, astfel ca invataturile sale reflecta aceasta schimbare de constiinta. In ultimii patru sau cinci ani, spune ea, nu le mai cere potentialilor participanti sa aiba experienta in metoda samanica, doar sa-si impartaseasca metodele proprii de a se conecta la ceea ce par a fi finite invizibile sau de a intra in alte realitati decat cea ordinara. E ca si cum lucrarile spiritual ce s-au facut in ultimele trei decenii ar fi deschis portile pentru ca spiritele ajutatoare sa se poata acum misca cu usurinta; e nevoie doar sa ne linistim mintile, sa ne deschidem inimile si sa ne facem cunoscute intentiile noastre compasive pentru ca sa le putem contacta.

Lumea de Mijloc

2010-11-01T12:27:00.000+02:00

Lumea de Mijloc

Reprezinta aspectul sau taramul nonordinar al lumii in care traim; indienii Hopi, desi folosind alte cuvinte, vorbeau despre o proiectie holografica a lumii in care traim, ca fiind creata de gandurile fiintelor aflate la un anumit nivel de evolutie, fiintele umane fiind de exemplu creatia, proiectia holografica a delfinilor.
Sandra ne aminteste ca putem sa calatorim in aceasta lume pentru a comunica cu natura; in mod traditional aici se calatorea pentru a afla obiecte pierdute sau furate (aceasta imi aminteste de practica romaneasca a cautarii in ciubarul cu apa). De asemenea, se poate calatori catre soare, stele sau planete din sistemul solar dar si catre zane, elfi, gnomi sau deve.
Tot aici se poate calatori pentru a afla leacuri celor bolnavi, conectandu-ne cu plantele noastre de putere; in aceeasi lume facem calatoriile de vindecare la distanta sau calatoriile practicate in munca psihopompa ca si altele pe care o sa le aflam lucrand.
Pentru a face aceasta calatorie incepem prin a ne vizualiza plecand din fata usii casei noastre catre un loc din natura cu care ne-ar place sa comunicam, un loc pe care il cunoastem sau in care am fost candva, un loc in care ne simtim conectati, in pace si liniste.
In shamanism, subliniaza Sandra, totul e viu si are un spirit; in timpurile noastre multi dintre noi nu ne mai amintim cum sa comunicam cu plantele, copacii, pietrele sau spiritele ploii, norilor, dar inca avem abilitatea de a le vorbi in aspectul lor nonordinar, astfel adresandu-ne divinului din intreaga creatie. Putem alege ceva din natura cu care sa comunicam, cum ar fi un copac sau o planta preferata, luna, o piatra sau un nor, sa calatorim catre acest spirit, sa vorbim si apoi sa ne intoarcem la realitatea ordinara.
Alta cale de a ne reconecta cu lumea naturii, ne invata Hank, e aceea prin care ne concentram asupra imaginii Gradinii Sacre, acel loc din natura ce rezoneaza mai bine cu noi si in care:
1.       Tot ceea ce exista simbolizeaza aspecte ale noastre sau ale experientelor din viata noastra.
2.       Putem comunica cu toate elementele de acolo pentru divinatie personala sau pentru o mai inalta intelegere.
3.       Putem sa facem schimbari; astfel, putem sa ne folosim imaginatia noastra creativa pentru a adauga orice dorim- o cascada, un copac mare, o piatra sau un pat de flori sau, invers, pentru a sterge elemente pe care nu ni le dorim acolo; la fel de bine, putem sa drenam o mlastina ori sa curatam o plaja de pietre pentru ca astfel sa ne lasam sa intram mai usor in laguna noastra turcoaz.
4.       Atunci cand facem schimbari, aspecte ale noastre sau ale vietii noastre se vor schimba ca urmare, aceasta fiind modul in care adevarata magie functioneaza.
Samanismul reprezinta o practica spirituala in care de-a lungul vietii putem calatori in lumi ascunse, din nou si din nou, pentru raspunsuri, transformare, vindecare in folosul nostru, al celorlalti, al comunitatii sau Mamei Pamant iar modalitatile de a calatori se vor diversifica, imbogati sau modifica.
Intoarcerea din calatorie
                Atunci cand soseste momentul intoarcerii din calatorie vom avea o schimbare in ritmul monoton al batailor de tobe, de regula patru seturi de cate sapte batai; este semnalul ca a sosit momentul sa multumim, sa spunem “la revedere” celor cu care am vorbit dar chiar daca nu am vorbit cu cineva in calatoria noastra vom multumi si ne vom lua ramas bun, acesta fiind semnalul pe care il transmitem psihicului nostru ca ceva a luat sfarsit. Aceasta ne va ajuta sa fim mai bine impamantati atunci cand ne intoarcem din calatorie.
Urmeaza o schimbare in ritmul batailor tobei, ce tine de regula cam un minut, timp in care ne vom aduce pasii catre locul din care am plecat, vom deshide ochii si vom reflecta asupra experientei noastre. Cand reflectam asupra a ceea ce am perceput in timpul calatoriei primim un nou nivel de intelegere asupra informatiei; amintindu-ne ceea ce am perceput si vazut, complexul nostru minte-suflet ne da o intelegere mai profunda a ceea ce calatoria ne-a adus.
In postarea urmatoare, despre interpretarea calatoriei.

Calatoria in Lumea de Sus

2010-10-08T12:04:00.000+03:00

Calatoria in Lumea de Sus

Urmatorul pas care se face in cadrul primelor calatorii samanice este acela care ne conduce catre Lumea de Sus, pentru a ne intalni cu un Invatator/Ghid spiritual.

Pentru a porni in aceasta calatorie vom alege, de asemenea, un loc din natura, de data aceasta un loc care sa ne aminteasca de inaltime; unii samani folosesc arborele vietii, iar in alte traditii se foloseste scara, funia, urcarea cu ajutorul unei tornade sau a unei vantoase ori chiar pe fumul ce iese din horn; nu mai putin obisnuita este gasirea unei pasari si urcarea spre aceasta lume pe aripile acesteia; sunt persoane care urca folosind un balon cu aer cald. Oricare dintre modalitatile pe care le gasim este utila.

La fel ca la calatoria in Lumea de Jos, plecam din acel loc din natura, doar observand ce apare ca fiind o cale de a urca; Sandra spune ca putem sa rugam si animalul nostru de putere sa ne insoteasca iar el o va face.

Atata timp cat mai vedem planete si stele vom sti ca inca mai suntem in Lumea de Mijloc si atunci vom continua sa ne concentram pe intentia noastra, aceea de a ne intalni un Invatator/ Ghid spiritual. Vom simti ca un fel de tranzitie atunci cand vom intra in Lumea de Sus, pe care unii pot sa o resimta ca pe un strat de nori sau ceata si despre care e bine sa ne reamintim ca nu este o bariera in calea noastra, asa cum nici pentru Jack din povestea cu vrejul de fasole nu a fost.

Ne vom lasa sa traversam acest spatiu de tranzitie si vom intra in primul nivel al Lumii de Sus, observand daca suntem asteptati de catre vreun invatator, caz in care il vom intreba daca este invatatorul nostru; cand raspunsul este afirmativ il rugam sa ne raspunda la o intrebare importanta pentru noi sau sa ne dea ajutor in vindecare. In situatia in care nu suntem asteptati vom continua cautarea noastre prin diferite nivele ale Lumii de Sus pina cand vom gasi aceea fiinta care este Invatatorul/Ghidul nostru spiritual si ramanem in calatorie pina cand toba ne va chema inapoi.

Hank Wesselman spune ca prin intalnirea cu Invatatorul ne putem reconecta cu Sinele nostru superior in Lumea de Sus sau cu aspectul nostru transpersonal, intalnire ce poate constitui o extraordinara schimbare in viata, asa cum de altfel putem afla ca invatatorul nostru spiritual suntem de fapt noi insine, dar noi insine mai degraba in Lumea de Sus decat in realitatea ordinara.

Multi inteleg ca acest aspect al nostru nepieritor, etern, ca sursa a intuitiei si inspiratiei noastre, sine superior ce poate comunica cu noi prin vise si viziuni sau idei ce apar in minte ca raspuns la nevoile naostre; este ceea ce numim sinele divin sau ingeresc ori martorul transpersonal care ne iubeste neconditionat, ne asculta rugaciunile si lucreaza in moduri tainice.

In traditia hawaiana kahuna este numit Aumakua; makua inseamna “parinte” iar au inseamna “timp”, facand din aceasta fiinta transpersonala “parintele in timp” al nostru; in aceasta traditie referirea la Aumakua se face de cele mai multe ori la plural, ca fiind strabunii; in calatoriile pe care le facem il descoperim ca fiind un mozaic compus din mai multe personalitati. Asa ca in relatiile noastre putem adesea sa aflam aceste personalitati ca fiind sinele noastre din alte vieti, calatorind in timp, evoluand si imbogatindu-se ca urmare la ceea ce facem si devenim in existenta noastra fizica din Lumea de Mijloc. In acest sens, domeniul suprasinelui sau a sinelui superior poate fi considerat ca fiind una din liniile noastre de descendenta, dezvaluindu-ni-se astfel ca avem trei linii stramosesti: cea a mamei, cea a tatalui si domeniul nostru ancestral personal.

In postarea viitoare vom aborda calatoria in Lumea de Mijloc.

Pina atunci, va impartasesc cateva din “visarile” personale recente pe care nu-I musai sa le cititi.

Nu incetez sa ma minunez cat de frumoase si vindecatoare practici aveau stramosii nostri si in special cei din culturile in care samanii erau la loc de cinste; bunaoara, in prezent redescoperim in diverse curente spirituale sau psihologice rolul confirmarii in trecerea tinerilor catre maturitate sau spunem ca nu stiu ce persoana are un comportament care denota ca nu ar fi fost confirmat de catre mama sau de catre tata; ritualurile de trecere rezolvau asta in mod simplu si eficient. La fel, vorbim in prezent de legea atractiei, ale carei principii le regasim daca invatam despre arta samanica a visatului.

Pentru cei care practicati diverse metode de vindecare; in sesiunile individuale sustinute am constatat cat de mult creste eficienta atunci cand il vad pe client in lumina sa divina; doar incercati, apoi putem sa extindem aceasta perspectiva si asupra celor din jurul nostru. Stiu ca multi dintre voi faceti asta, stiu de asemenea ca nu chiar toti si nu strica sa ne reamintim. Exista, de asemenea acea rugaciune din practicile ho oponopono prin care ne cerem iertare gresitilor nostri pentru ca ne-am putut inchipui vreodata ca ar putea fi altfel decat divini si invatam sa facem asta adresandu-ne lor sau spiritului lor.

Pina data viitoare va doresc sa vedeti cat mai mult prezenta divina in jurul vostru.

Calatoria ...

2010-09-07T12:58:00.000+03:00

Iata, pe scurt, ce avem de facut, potrivit Sandrei, inainte de a incepe o calatorie.

1. Intotdeauna vom avea clar setata intentia; aceasta ne va ajuta sa ramanem concentrati si sa nu fim distrasi de trancaneala mintii si de problemele noastre de zi cu zi.

2. Aflam care este cel mai potrivit moment pentru noi sa calatorim- poate atunci cand suntem treji, proaspeti si odihniti si cand mintea noastra este clara si neaglomerata cu detalii.

3. In legatura cu hrana, urmarim sa descoperim ce fel de dieta este potrivita aventurii noastre in lumi invizibile; ceeea ce mincam si ce bem ar putea afecta capacitatea noastra de concentrare si posibilitatea de a ramane alerti. Astfel, o masa grea inainte de calatorie sau consumul de bauturi alcoolice ar putea innegura mintea.

4. Exersand mutarea respiratiei catre inima ne va ajuta sa ne mutam atentia dinspre starea mentala catre spatiul inimii; spiritele comunica cu noi prin aceste usi ale inimilor noastre, asa ca inca de la inceputul calatoriei ne vom asigura ca avem intentia de a vedea cu inima taramurile interioare ale spiritelor si viziunilor.

5. In acele situatii in care suntem atasati emotional de rezultatul unei decizii sau controverse ori atunci cand avem o stare emotionala legata de ceva din viata noastra sau a celor pe care-i iubim e mai bine sa rugam pe cineva sa calatoreasca pentru noi; in astfel de situatii s-ar putea sa nu avem capacitatea de a ne urni (mintea) din drum pentru a avea acces la ghidare spirituala, accesibila prin intermediul inimii.

6. Putem fi cat de inovativi vrem si sa incercam modalitati diferite de a calatori; a sta intins si a calatori nu este chiar modul traditional de a calatori; multe persoane au nevoie sa se miste si sa cante sau sa danseze in timp ce calatoresc.

Nu exista o modalitate „corecta” sau „gresita” de a calatori, acest instrument odata insusit se perfectioneaza practicand. Putem sa acordam atentie la ceea ce simtim, sa exploram diferite nivele ale celorlalte lumi, de sus sau de jos; astfel am putea sa intalnim alte spirite care sunt dispuse sa ne ghideze pe calea descoperirilor din viata noastra, si care se vor simti onorate sa ne serveasca in acest mod.

Sa fim exploratori si sa acceptam dragostea, intelepciunea si vindecarea pe care spiritele si universul incearca sa ni le impartaseasca.

Sa privim practica calatoriei samanice ca pe o lucrare in progres, ce devine tot mai profunda si va evolua pe masura ce practicam.

Prima calatorie, in Lumea de Jos

Pentru prima calatorie, am putea dori sa vizitam Lumea de Jos pentru a intalni un spirit ajutator, acela care ne va da putere, protectie si sprijin; adeseori, acesta apare sub forma unui animal de putere.

Inainte de a incepe calatoria ne gandim la un loc din natura pe care il vom folosi ca poarta de intrare; in mod traditional, calea de intrare poate fi o deschizatura in pamant, cum ar fi o pestera, un lac sau un rau, o cascada, un vulcan, un trunchi de copac sau, simplu, o gaura in pamant. Orice cale de a intra in pamant e buna; Barbara ne povestea ca, lucrand cu copii, acestia alegeau cai foarte originale, intre care de exemplu un lift care cobora spre Lumea de Jos. Ce este important e ca trebuie sa fim siguri ca acest loc exista in realitatea cunoscuta, chiar daca nu am fost vreodata acolo. Hank numeste in workshop-urile sale acest loc Gradina Sacra, locul cu care am format o legatura de-a lungul vietii noastre, locul in care avem un sentiment de pace si liniste.

In timp ce ascultam toba sau inregistrarea, ne vizualizam intrand in acea deschizatura; ne vom trezi intr-un loc de tranzitie care poate apare ca un tunel sau portal cilindric, radacinile copacului, raul care coboara; vom urma acest tunel in jos apoi afara in lumina, repetand mereu intentia pentru noi insine: „Doresc sa intalnesc un ajutor spiritual in Lumea de Jos”.

De indata ce am ajuns in Lumea de Jos, privim in jurul nostru iar in noazecisinoua la suta din cazuri, cineva asteapta acolo; daca este un spirit animal, il vom intreba: „Tu esti animalul meu de putere ?”. Acesta poate sa raspunda telepatic sau sa ne conduca undeva ori sa ne arate ceva; cand avem raspunsul de la animalul nostru vom incepe sa construim relatia cu acesta, sa-i punem o intrebare sau sa-i cerem ajutor pentru vindecare; putem la fel de bine sa intrebam daca este ceva ce avem nevoie sa stim in acest moment al vietii noastre. Daca raspunsul sau ne indica faptul ca nu el este animalul nostru de putere il vom ruga sa ne duca la ajutorul nostru spiritual.

Atunci cand dorim sa vizitam alte nivele ale Lumii de Jos, din acel loc in care am ajuns vom cauta o deschizatura in pamant si vom ruga animalul nostru de putere sa ne conduca iar acesta o va face. Ramanem in calatorie pina in momentul in care auzim chemarea pentru intoarcere-

Calatoria

2010-07-23T10:45:00.010+03:00

In postarea aceasta voi continua cu instructiunile privind efectuarea calatoriei samanice, nu inainte insa de a va multumi voua, Aurora, Carol, Carmil, Lavinia, Simona, Liana, Ana Maria, Cristina, Gabriela, Melinda pentru minunatele clipe petrecute impreuna la workshop-ul lui Reiner.

Si pentru ca vorbim de cum putem trai minunat, vreau sa va spun ca am descoperit dupa workshop, datorita unor persoane speciale, adevarati ghizi montani si nu numai, locuri incredibil de frumoase in muntii ce strajuiesc Valea Cernei.

Apoi, pentru ca atunci cand incep minunatiile in viata, stiu sa atraga si altele, au fost clipe speciale la cetatile dacice si la manastirea Izbuc, alaturi de Mirela, Mariana, Adriana, Norbert, Dania, Mihai, Iulia, Flavius, Adrian, Alexandra si Julieta, carora de asemenea va multumesc.

Tin sa va spun sa fiti atenti la semnele ce va vin (unii au primit deja), ele va vor reaminti de dreptul nostru la fericire, catre care au fost indreptate lucrarile efectuate impreuna.

Revenind la modul de efectuare a calatoriei

Intrarea in transa. Calatoria o putem face fie intinsi pe o patura, fie sezand intr-un fotoliu confortabil, cu ochii inchisi sau acoperiti, ascultand sunetele si concentrandu-ne intraga noastra atentie asupra scopului propus.

Apoi, putem deschide portalul prin schimbarea intentionata a atentiei constiente dinspre “aici” catre “acolo”, oriunde ar putea sa insemne “acolo”.

Ne amintim ca samanul/vizionarul este intotdeauna constient, la un anume nivel, de ceea ce se intampla in jurul corpului sau fizic atunci cand calatoreste.

Vom putea sa ascultam sunetul tobei, al zuruitoarei sau a al altui instrument in tot timpul calatoriei chiar daca intre timp soba duduie, un avion zboara pe deasupra casei sau cainele latra in curte. Doar sa lasam ritmul sa ne poarte in lumile spirituale si apoi sa ne aduca inapoi.

Pentru sfarsitul calatoriei, daca noi batem toba, vom folosi un ritm diferit, poate 4 serii de cate 6 plus 1 batai sau cum altfel simtiti, fie, daca facem calatoria pe o inregistrare, acestea au la sfarsit acel ritm diferit.

Calatoria. Ca urmare a afluxului mare de filme, televiziune, carti si computer, spune Sandra, am devenit o cultura vizuala; viata devine mai bogata atunci cand putem vedea, atinge, gusta si mirosi si atunci cand putem asculta sunetul muzicii si al naturii. Pe masura ce invatam cum sa ne folosim toate simturile in aceasta lume, ca si in lumea interioara a lucrurilor ascunse, abilitatile noastre intuitive se vor dezvolta. La fel se intampla lucrurile si in calatorie; cu cat ne folosim mai bine toate simturile, cu atat ne vom permite sa intram mai din plin in aceasta.

Fiecare avem modul nostru propriu in care receptionam informatiile in cursul calatoriei; unii vad imagini, altii aud spiritele vorbindu-le sau experimenteaza calatoria prin senzatii in corp; unii sunt vizuali, altii auditivi, altii kinestezici. Barbara ne povestea ca a lucrat cu copii care “vedeau” raspunsurile scrise pe un desktop.

In literatura samanica, expresia “a vedea samanic” se refera la faptul de a vedea cu inimile noastre mai degraba decat a vedea cu ochii nostri; samanii si vizionarii din toate traditiile lumii stiu ca spiritele iau contact cu noi prin usile inimilor noastre iar ceea ce primim prin acest canal este trimis catre mintea noastra superioara, catre intelectul nostru, catre sinele sau sufletul nostru, care fie se gandesc, fie analizeaza, fie integreaza si apoi iau decizii.

Tot ceea ce se intampla sau ceea ce este perceput intr-o calatorie samanica este parte a raspunsului la intrebarea pe care am pus-o iar treaba intelectului este sa dea semnificatie simbolurilor si formelor pe care le-am perceput. Inima si mintea sunt astfel conectate.

O alta provocare frecventa in calatorie o reprezinta, dupa cum ne releva Sandra, cearta mintii referitoare la capacitatea noastra de a intra in starea samanica de constiinta; in mod obisnuit, samanii se pregatesc pentru a intra in acea stare cantand si dansand pentru a crea o separare intre “acum aici” si ceea ce este “in acolo”. In acest sens, e bine pentru fiecare dintre noi sa gaseasca modalitati de a-si linisti mintea; poate incepem calatoria prin a face o plimbare, cantand sau dansand pentru a misca energia dinspre minte catre inima noastra.

Mintea ar putea sa ne spuna ca de fapt ea face acea calatorie si nu e de mirare; intrebarea daca nu cumva mintea noastra inventeaza mi-a fost pusa adeseori la workshop-uri, de cele mai multe ori de catre psihologi. Cand apare acest dubiu, e necesar sa manifestam compasiune si rabdare fata de noi insine si sa ne amintim in ce fel de cultura am crescut; parintii nostri nu ne-au vorbit despre spirite ajutatoare si de fapt prezenta spiritelor nu a facut parte din realitatea experimentata in viata de zi cu zi.

Cand mintea noastra analitica interfereaza in timpul calatoriei si ne spune ca inventam viziunile, Sandra ne sugereaza sa cadem de acord cu mintea si sa continuam sa calatorim; daca incercam sa luptam cu mintea, vom petrece tot restul calatoriei intr-un dialog interior.

Pe masura ce calatorim si observam rezultatele acestei munci in timp, modelele devin evidente pentru noi- lectii de viata ce pot avea intelesuri extraordinare, chiar vitale.

Din aceste motive, metoda samanica a revelatiei directe a trecut peste milenii ca un sistem verificat in timp. De exemplu, daca intr-o societate traditionala samanul nu era capabil sa localizeze sursele de hrana sau sa vindece cu success, comunitatea nu avea cum sa prospere.

Vom povesti in postarea urmatoare despre calatoriile in Lumea de Jos, in Lumea de Mijloc si in Lumea de Sus.

Pina atunci, as dori sa fac precizarea ca sunt multe persoane care si-au manifestat intentia de a participa la un workshop de introducere in shamanism; dar cum inca multi dintre noi nu am integrat invatatura samanica ce spune “walk your talk”, as vrea sa am confirmari clare de la cei care sunt interesati. Daca le voi primi, am putea organiza un astfel de workshop in perioada 20- 22 august.

Prin urmare daca cei care vor confirma participarea (la nr. tf. 0742/201155 sau la adresa emilnuna@yahoo.com) vor fi in numar suficient, vom tine acest workshop, daca nu vom amana pentru alta data. Ar fi potrivit sa il tinem acum pentru ca cei care vor participa vor avea posibilitatea in septembrie sa invete recuperarea de suflet cu Reiner Tranner.

Pregatirile 1

2010-06-08T10:43:00.000+03:00

Continuam, asa cum am promis, cu instructiunile necesare fiecarui practicant, pentru efectuarea calatoriei samanice si vom continua inca vreo cateva postari de acum inainte, credem ca e necesara o buna cunoastere a acestui instrument.
Inainte insa, in completare la cele postate anterior despre animale de putere, imi amintesc ca Barbara Gramlich ne spunea ca putem sa lucram pentru noi, pe diferite chakre, sa vedem animalul de putere corespunzator fiecareia, sa aflam in ce stare se afla si cum putem sa-i aducem mai multa vigoare; inca nu am experimentat aceasta la grup, dar putem sa o facem intr-una din calatoriile noastre viitoare.
E de la sine inteles ca, pentru a porni intr-o calatorie samanica, pregatirile vor include alegerea unui loc in care sa nu fim deranjati, deconectarea telefoanelor, gasirea unei pozitii potrivite; nu are importanta daca aceasta va fi pozitia lotus, asezat sau culcat, important este ca aceasta sa fie comfortabila.
Sfatuim, de asemenea, in special pe practicantii incepatori, sa ceara unei persoane apropiate sa-i asiste. Spun asta nu pentru ca ar fi periculoasa calatoria ca atare ci pentru ca, neavand exercitiu, s-ar putea sa “ne fure peisajul”; adica, de exemplu, neavand intentia clar setata, sa mergem in “locuri” necunoscute, sa vedem aspecte pe care sa nu fim capabili sa le recunoastem si atunci ne pierdem vremea de pomana; sau, chiar avand setata o intentie clara, pe parcurs sa vrem sa aflam si altceva, care poate nu are legatura cu intentia noastra initiala; astfel, nerecunoscand ceea ce spiritele au sa ne spuna, ne vom simti rataciti iar cel care ne asista, are posibilitatea ca, prin cuvinte blande, sa ne ajute sa revenim mai usor in lumea reala. Imi amintesc despre o astfel de calatorie, in care nu m-am multumit cu intentia setata la inceputul calatoriei si am mers mai departe, dorind sa aflu ce se afla in spatele acelui raspuns primit- noua mea intrebare era “De ce?” (acum o privesc ca pe o intebare idioata); sigur ca am revenit mai greu, semnificatia raspunsului insa o am abia acum, dupa doi ani de la efectuarea calatoriei.
Sandra ne sfatuieste sa aflam care e cel mai potrivit moment al zilei, pentru fiecare dintre noi, astfel ca sa nu fim obositi si in acelasi timp mintea constienta sa nu fie prea activa. E bine sa ne acoperim ochii; samanii au capacitatea sa vada in intuneric si este cu mult mai usor sa percepi imagini subtile pe un camp vizual intunecat; sunt persoane care trag storurile, unii aprind o luminare, ce reprezinta lumina Spiritului, altii aprind betisoare, ce ajuta la crearea spatiului sacru. Dupa ce am pregatit camera, poate vrem sa dansam, sa cantam sau sa murmuram un cantecel ori chiar sa facem exercitii care sa aduca oxigen in sistemele corpului nostru; aceasta ne va ajuta sa ne deschidem inima. Spiritele comunica cu noi prin intermediul inimilor noastre iar noi “vedem”, de asemenea prin inimile noastre.
Putem sa folosim un CD-player cu casti sau putem sa zuruim sau sa batem toba noi insine. Ritmul tobei sau al zuruitoarei sa fie unul relaxant iar daca adormim e in regula, inseamna ca am mers putin mai adanc. Cel mai important este sa ne amintim ca avem control deplin asupra noastra pe tot timpul calatoriei- putem merge in sus si in jos, putem vorbi cu spiritul unui animal ce vine la noi sau putem alege sa ne indepartam de acesta; nu putem insa controla ce spirite sa raspunda chemarii noastre sau ce ne vor spune acestea; putem alege in schimb cum sa reactionam sau chiar daca sa mai ramanem sau nu in calatorie.
De indata ce am inceput calatoria, ascultam tobele, zuruitoarele sau alte instrumente ori inregistrari iar prin intentie respiram in inima noastra; facem astfel ca energia sa se deplaseze dinspre capul nostru catre inima noastra. Ne poate ajuta un exercitiu in care punem mainile pe inima si pe masura ce respiram, in acelasi ritm simtim mainile miscandu-se in sus si in jos in ritmul respiratiei.
La grup, noi ne conectam cu ceilalti si cu spiritele printr-un exercitiu de respiratie, in care energia primita o dam mai departe, dupa ce o trecem prin inima noastra.
In ceea ce priveste stabilirea intentiei, intr-o calatorie tipica, asa cum Sandra ne spune, putem sa ne rugam pentru a primi indrumare in viata, in relatia noastra, sanatate sau munca; sau putem pune intrebari privind cresterea si evolutia noastra, cum ar fi: “Pe ce am nevoie sa ma concentrez in viata pentru a maximiza potentialul meu la toate nivelele- pe de o parte pentru a-mi castiga existenta iar pe de alta pentru a lucra pe lectiile mele de viata ?”. Sau: “Cum sa rezolv problmele legate de aceasta relatie ?”, “Ce am nevoie sa fac pentru a avea rezultate pozitive in afacerea mea ?”. Observam ca in formularea intrebarii nu folosim “trebuie” sau ”ar trebui sa fac asta”, “ar trebui sa fac cealalta”.
Potrivit lui Hank Wesselman, este important sa ne tinem departe de “trebuie” atunci cand punem o intrebare spiritelor. El afirma ca “trebuie” nu ne poate conecta cu ceea ce cautam- indrumarea intuitiva pentru ca e treaba sinelui constient, a intelectului sa ia decizii. Spiritul (sinele nostru superior) nu va face asta pentru noi, nu e treaba lui sa ne spuna ce sa facem; dar ne va asigura o perspectiva extinsa asupra problemei, pe de o parte, oricare ar fi aceasta, iar pe de alta parte, ne va asigura “deschiderea”. De exemplu, Spiritul ar putea sa ne spuna: “Ai putea sa alegi aceasta optiune… sau acea posibilitate… iar daca faci asa, se poate intampla asta…”.
De asemenea, intentia noastra poate implica intrebari pentru prieteni, clienti sau pentru comunitatile in care traim; in acest caz, sa fim atenti daca sunt probleme etice legate de a face acele calatorii. Este important sa avem permisiunea de a calatori in folosul cuiva; daca nu ne-a dat acceptul sa calatorim, nu o vom face; in mod normal, persoana in cauza ne cere sa lucram pentru ea, pentru ca simpla actiune de a ne cere este inceputul procesului de vindecare.
O exceptie, potrivit celor invatate alaturi de Reiner Trenner, este situatia persoanei lipsita de discernamant din cauza bolii, ai caror apropiati ne roaga sa lucram; si in acest caz ne vom conecta intai cu spiritul acesteia pentru a primi acceptul de a lucra.
Atunci cand avem probleme cu cineva nu vom face o calatorie pentru a afla care este problema acelei persoane; in loc de asta, vom calatori pentru a afla ce avem nevoie sa stim pentru noi insine ca sa vindecam relatia sau problema respectiva.
Probabil vom reveni dupa solstitiul de vara si dupa workshop-ul cu Reiner, asa ca va doresc ca energia solara, in curand in deplinatatea ei, sa va binecuvanteze cu puteri de crestere in evolutia voastra interioara si in proiectele in care sunteti angajati.

Despre calatoria samanica

2010-05-04T13:48:00.003+03:00

Despre calatoria samanica (continuare)

Sandra povesteste ca plantele, de asemenea, ne aduc ajutor, in diverse aspecte ale vietii noastre, samanii lucrand cu sute de astfel de ajutoare in munca lor de vindecare.

Foarte profunda abordare in acest sens o are Howard Charing, in cartea sa, „Saman, Spiritul Plantelor”, tradusa si in limba romana.

Nu e ceva neobisnuit ca unele persoane sa aiba ca animal de putere unul mitic cum ar fi Pegas sau un dragon ori un unicorn; acestea sunt reale in alte lumi, ca de altfel si cele care apartin unor specii ce au trait in trecut, dinosauri, mamuti, etc.

Practica samanismului, fiind una a revelatiei directe, nu exista reguli cu privire la cate animale de putere, ghizi spirituali sau plante de putere putem avea, descoperim prin practica ca acestea ne ofera ele insile ajutorul lor, fiecare avand sa ne invete ceva individual si specific. Astfel, in loc sa folosim diferite jocuri de carti cu animale sau cu ingeri, de la un oracol si apoi sa citim intr-o carte parerea cuiva despre care este mesajul acelei fiinte pentru noi, putem sa calatorim pentru a intalni animalul de putere sau ghidul spiritual si sa il intrebam direct care este invatatura sa pentru noi.

Alte forme de spirite ajutatoare cu care lucreaza samanii sunt invatatorii ce apar sub forme de fiinte umane. In culturi apuse, acestea erau zei si zeite ale Lumii de Sus; de asemenea, personalitati ca Apollo, Isus, Buddha sau Yogananda; chiar pot fi unii din stramosii nostri, care vor sa ne fie de ajutor.

Aceste spirite ajutatoare actioneaza ca intermediari intre noi si puterea universului; ele manifesta compasiune pentru durerea, suferinta si confuzia noastra, de aceea ne ofera ajutorul lor.

Prin experienta directa, vizionarul invata unde si catre care dintre aceste spirite sa se indrepte pentru a primi diferite forme de ajutor, asa cum subliniaza Jose Stevens, asta poate pentru ca toate diferitele spirite ajutatoare au aceeasi sursa. El ne spune ca acestea sunt extensii ale Unui Spirit, caruia putem sa-i spunem Marele Dumnezeu, Atman, Allah, Tao, Tot Ceea ce Este sau oricum ne place sa numim atotputernicul. Tot el, conventional, imparte spiritele ajutatoare in doua categorii: cele care imbraca o forma fizica si cele care nu imbraca sau nu mai imbraca aceasta forma. Pe cele ce imbraca o forma fizica le numeste „elementali”, ce pot fi reprezentanti ai plantelor, animalelor sau pe cele din imparatia mineralelor precum si elemente cum ar fi vantul, focul, apa, un munte, un canion, o pestera, o stea, luna, si asa mai departe; cele care nu imbraca sau nu mai imbraca o forma fizica sunt ceea ce in mod obisnuit numim ingeri si fiinte ce pot lua temporar forma fizica dar nu actioneaza in universul fizic. Intre acestea si mari invatatori cum ar fi Buddha, Isus, Fecioara Maria, Quan Yin, Yogananda, St. Germaine sau Babaji.

Este important sa intelegem ca acesti aliati din ambele categorii cel mai adesea lucreaza in tandem- daca un saman lucreaza cu un aliat vultur, el de asemenea lucreaza cu energie cristica. Yogananda se asociaza foarte bine cu pasarea colibri, Fecioara Maria cu condorul, Quan Yin cu pelicanul si asa mai departe.

Va amintiti ca atunci cand am calatorit pentru a intalni animalul de putere al grupului- condorul, o parte dintre noi am intalnit-o in calatoria noastra si pe Fecioara Maria, desi la nivel mental nu aveam nicidecum aceasta informatie.

In postarea urmatoare voi reveni cu instructiunile invatatorilor nostri privind efectuarea calatoriei samanice.

Namaste

conducerea in Lumina

2010-04-19T21:49:00.003+03:00

Iata ce imi scrie cineva care nu e practicant samanic despre o experienta legata de moartea cuiva drag. Da, asa se face conducerea in Lumina, pentru asta iubesc samanismul, pentru ca aceste lucrari vin din noi, din inima noastra, sunt in fiinta noastra.
In toate traditiile, sub o forma sau alta, se face aceasta lucrare. Este suficient sa ne amintim de Cartea tibetana a mortilor sau, bunaoara de bocitoarele de la noi (in acest sens, recent a aparut un articol deosebit in Formula As, despre ultima bocitoare dintr-un sat din apropierea Sibiului)

vreau sa te intreb ceva chiar daca ochii imi sunt plini de lacrimi..citesc despre ritualul mortii..despre asistarea cuiva drag in trecerea finala-si cum nimic nu este intamplator-te intreb dupa ani de zile-iam oferit bunicii mele un dar prin ce iti voi povesti?eram in spania cand bunica era pe moarte..era in coma cand au aduso acasa si mama ma sunat spunandumi ca din clipa in clipa va trece dincolo..iam zis punei telef la ureche sa vb cu ea..mia zis nu te aude mama ca ii in coma-iam zis te rog punel ca vreau sa vb cu ea-era pers care ma crescut,pe care o iubeam cel mai mult..i la pus si am inceput sa vb cu ea..iam spus ce mult o iubesc..ca imi pare rau ca nu pot ajunge acasa sa fiu in acel mom lg ea si mama a inceput sami strige in telefon-mama,te aude,extraordinar,ii curg lacrimile pe fata..iam zis-bunica nuti fie frica,eu sunt cu tine chiar daca ne desparte ac distanta,eu te tin de mana hai numai suferi,ai incredere in mine si hai sa pasim impreuna dincolo,eu te sustin,totul va fi bine,ai incredere in mine..in acele mom a murit cu mine la telefon,nu a suferit deloc..crezi ca inconstient am efectuat un ritual al mortii?ca iam oferit un dar in ult clipe de viata?astept rasp tau..se pare ca am avut si misiuni benefice pe care nu am stiut sa le decodific..dar niciodata nu ii tarziu..informatiile vin..toate la timpul lor..

VIATA NOASTRA CA UN VIS

2010-04-08T08:01:00.009+03:00

Experienta ultimelor calatorii samanice effectuate impreuna mi-a amintit de faptul ca suntem capabili sa ne traim viata ca un vis, ca putem sa facem din intamplarile vietii noastre povesti, ca amintindu-ne de capacitatile noastre de visare, aducem miticul in ceea ce numim indeobste viata reala.

Avem in jurul nostru persoane care si-au transformat in acest fel viata, vedem pe Barbara, care, dupa 23 de ani de la adoptarea unui copil in Swaziland, afla ca acesta face parte dintr-o familie princiara, avem pe Reiner, care, dupa ce a primit informatia de la spirite care-l indemnau sa mearga catre Est, se stabileste in Romania, punandu-si in practica viziunea, avem pe Co, care acum calatoreste in toata lumea, asa cum a visat candva, o avem pe El, a carei imagine ca o silfida dansand in ploaie a ramas ca o efigie a Luncanilor, o avem pe Do, al carei spirit transcende prin intelepciune si adevarata iubire orice fel de judecata, transformand astfel ceea ce altii ar fi numit o realitate urata intr-un basm (nu am cerut permisiunea de a nota numele, asa ca folosesc prescurtari).

Vedem in acelasi timp in jurul nostru persoane care nu se pot bucura de nimic din ceea ce primesc, persoane care iau totul la modul personal, persoane care oricat si orice ar avea li se pare ca nu e suficient, persoane carora li se pare ca ceea ce li se intampla este generat de ceilalti, care refuza sa isi asume responsabilitatea propriei vieti.

Da, intre a trai mitic si a-ti asuma ceea ce ti se intampla pare sa fie o nepotrivire, dar numai la suprafata, pentru ca la un nivel mai profund realizezi ca traindu-ti visul, esti in acelasi timp si creatorul visului si cel care experimenteaza si cel care se bucura sau intristeaza pentru ceea ce a creat.

Hank Wesselman ne povesteste ca la indigenii printre care a trait lumea fizica de fiecare zi ia fiinta ca raspuns la ceea ce visam si nu invers si ne releva ca lumea viselor ne poate servi ca resursa pentru realitatea fizica in care traim, in acelasi timp fiind afectata de ceea ce visam.

Sandra Ingerman ne spune cum sa facem aceasta minunata lucrare, dupa ce face diferenta intre calatoria samanica si visare, dupa ce ne invata cum sa cerem vindecare si calauzire in vise, aspecte asupra carora vom reveni intr-o postare viitoare.

Jose Stevens ne releva ca peste tot in lume samanii au in centrul realitatii lor visarea, ei stiu ca toate lumile sunt vise iar acestea pot fi formate, modificate, re-visate si navigate de catre visator, care se viseaza chiar si pe sine. De aceea samanii iubesc lumea visului, studiaza arta visatului, arta de a influenta visul colectiv, dar nu trebuie sa fii saman pentru a adopta o asemenea intelegere a vietii. Iata cateva notiuni despre visare, impartasite noua de catre invatatorii dragi, mai sus mentionati.

Intreaga noastra viata consta dintr-un sir de vise, unele mai solide, cum ar fi casa si masina pe care le avem, altele mai fluide, cum ar fi dorinta de a castiga la loterie; casa si masina fac parte dintr-un vis colectiv, pentru ca in acelasi timp vecinii, prietenii, rudeniile viseaza ca avem o casa si o masina, castigul la loterie este mai mult un vis personal, care, uneori, cu suficienta intentie si concentrare, poate deveni colectiv.

Din punct de vedere samanic visele au asa multe functiuni incat nu pot fi impartite in doua sau trei categorii. Visele sunt cai de comunicare prin care o mare cantitate de informatie este transmisa si procesata la toate nivelele realitatii, informatie ce ne conecteaza la tot ce ne inconjoara.

Visele conecteaza personalitatea noastra de zi cu zi la sufletul nostru, iar sufletul este vazut ca esenta noastra proprie. Ele pot fi influentate de aliatii nostri, ghizii spirituali, care ne ajuta in planurile si viziunile noastre; de asemenea, ne conecteaza cu alte persoane, de care suntem despartiti in timp si spatiu; ne permit sa pastram legaturile de prietenie cu fiinte ce nu au o existenta fizica si poate nici nu vor avea, sa comunicam cu prieteni ce sunt la mare distanta de noi sau sa schimbam informatii cu personalitatea noastra din alte cadre ale timpului. Prin vis putem primi ajutor de la un viitor in aceasta viata sau de la un viitor din alta viata.

La fel de bine putem trimite ajutor la un din trecut pentru ca sa ne ajute intr-o problema; prin intermediul visului putem recupera parti de suflet pierdute sau sa le punem la loc pe cele care au fost in mod nepotrivit inlocuite de altele.

Visele sunt o proiectie a constiintei noastre ce ne vorbesc prin intermediul simbolurilor. Ca si in calatoria samanica, este important sa invatam cum sa lucram cu ele si cum sa le interpretam; cu cat mai bine vom intelege simbolistica acestora, cu atat mai bine va functiona schimbul de informatii prin vise. Uneori, datorita faptului ca unele simboluri nu sunt intelese sau sunt obscure, nu se reuseste comunicarea informatiei, de aceea nu ne miram ca acelasi mesaj il putem primi de mai multe ori, in imprejurari diferite dar cu teme similare; ele sunt sunt retrimise de catre propriul spirit sau suflet, cu speranta ca informatia va ajunge acolo unde trebuie la vremea potrivita.

Simbolurile din visele noastre sunt alfabetul constiintei, arta gandirii in imagini, limbajul emotiei, agenti de transformare capabili sa ne atraga atentia asupra noua insine, ele aduc laolalta, unesc spiritualul cu fizicul, asa cum traditia esoterica ne spune:, si asa cum traditia esoterica ne spune: "precum sus asa si jos".

Simbolurile se vor schimba odata ce se schimba si timpurile, unele noi pot sa apara odata cu schimbarea obiceiurilor, a tehnologiei sau a modei chiar; de exemplu, in locul unui batran cu barba si toiag poate sa apara un calculator sau un telefon mobil cu un text mesaj pentru noi de la Spirit.

Simbolurile reprezinta limbajul pe care insusi spiritul nostru le utilizeaza si sunt foarte bine conectate cu mintea subconstienta. Samanii tocmai asta fac, aduc subconstientul in constient; de exemplu, un saman poate comunica cu spiritual vulturului si sa faca in asa fel incat chiar un vultur in carne si oase sa apara in timpul unei ceremonii la un moment dat. Toti participantii vor fi uimiti sa vada vulturul dar samanul stie ca acesta este parte a visului si ca atat Spiritul cat si samanul au visat astfel lucrurile.

V-am relatat astfel de intamplari din calatoriile cu Reiner iar o parte dintre voi ati fost martori la aparitia in apropierea locului ceremoniilor si calatoriilor noastre a diferite pasari sau animale.

Jose Stevens ne propune un exercitiu de visare, in care sa privim totul in jurul nostru ca fiind vis simbolic; de fiecare data cand ni se pare ca suntem purtati de realitate, sa ne reamintim ca de fapt aceasta nu este decat un vis, doar in aparenta solid si detaliat. Realizam, practic ca ne visam pe noi insine si ca toate senzatiile ce ne vin dinspre cele cinci simturi sunt halucinatii ale starii de vis simbolic pe care le aflam in noi insine.

Aceasta nu numai ca ne va tine ocupati intr-un mod foarte distractiv, dar va incepe sa ne ajute sa ne descurcam in situatii concrete din viata noastra, ne va pune mai mult si mai des pe locul celui care isi conduce singur viata proprie, deoarece, samanic vorbind, noi suntem de fapt visatorii fiecarui moment.

Cu cat vom practica mai mult acest exercitiu, cu atat vom deveni mai puternici; vom dobandi o extraordinara imagine asupra activitatilor noastre cotidiene, a preocuparilor si grijilor precum si asupra temelor noastre de viata.

Mai mult, vom incepe sa gasim solutii la multe dintre lucrurile care ne faceau sa bajbaim inainte.

Simpla schimbare a perspectivei noastre este suficienta pentru a transforma tiparele noastre intr-un mod benefic.

Asa ca haideti sa ne amintim mereu de capacitatile noastre de visare, de transformare, astfel ne vom schimba vietile si lumea.

Aloha

Schimbarile naturale, ciclurile anotimpurilor si ale lunii

2010-03-22T10:06:00.002+02:00

Sandra Ingerman ne aminteste ca suntem cu totii afectati de schimbarile naturale, de ciclurile anotimpurilor si ale lunii. Pe masura ce devenim dependenti de tehnologia moderna, suntem parca hipnotizati de stralucirle obiectelor noi din supermarketuri, si ca urmare ne separam de ritmurile Naturii. Avem ceasuri electronice care ne dau desteptarea dimineata, in loc sa lasam soarele si visele noastre sa ne trezeasca, astfel incat uitam ce am visat. Traim in case bine izolate care ne tin departe de schimbarile pe care le aduc anotimpurile. Multi dintre noi nu mai vad semnele Naturii si nu stim cand anotimpurile se schimba, nu le simtim, lasand calendarele sa faca asta pentru noi.

Astfel, ciclurile noastre de activitate si odihna nu curg odata cu cele ale Naturii.

Asta ne aminteste de curentul unui rau, ne aminteste ca daca inotam impotriva curentului raului vom inainta foarte greu, va trebui sa depunem un efort din ce in ce mai mare si mai istovitor.

O posibilitate de a ne alinia cu ciclurile anotimpurilor si ale Lunii este aceea de a ne observa cum reactionam la schimbarile lor, nu sa ascultam prosteste ce ne spun unii si altii, pentru ca fiecare avem ritmul nostru propriu, unii tind sa hiberneze vara si sa fie mai activi iarna, altii, dimpotriva, pot sa fie in interiorul lor iarna.

De asemenea, nu putem pretinde ca toata lumea simte la fel la diferite faze ale lunii. Stim ca luna afecteaza mareele iar corpul uman fiind in cea mai mare parte format din apa, suntem afectati de fazele lunii.

Hank Wesselman povesteste cum un kahuna venerat din Hawai i-a spus odata ca luna este fundatia Pamantului, fara sa explice ce inseamna asta, altadata, atunci cand el a remarcat ca trupul este in cea mai mare parte apa, kahuna i-a spus ca spiritul oceanului se numeste Kanaloa, ceea ce inseamna “pace adanca” sau “invincibilul”, apoi a spus: “Exista un singur lucru in univers ce este invincibil si acela este Aloha- iubirea”. Kanaloa este de asemenea cunoscut ca marele stramos si sustinator al vietii, forta transpersonala de natura duala, atat masculina cat si feminin Iar ca spirit al apei sarate este esenta a orice, oriunde. Atat Kanaloa cat si Hina, spiritul Lunii, sunt priviti ca spirite pazitoare ale casei si sunt invocati pentru vindecare.

Cand ne bazam pe altii sa ne spuna cum sa ne simtim in diferite anotimpuri si la dierite faze ale lunii ar insemna sa adancim separarea noastra de ciclurile Naturii. Mai bine sa observam cum ne simtim in momente si cicluri diferite. E de inteles ca nu ne vom lasa sa ne imbolnavim de fiecare data cand luna este intr-o faza cand nu ne simtim prea energici. Dar putem sa incepem sa ne organizam viata in asa fel incat sa ne lasam mai mult timp pentru odihna in acel anotimp sau in timpul acelei faze a lunii care ne cere mai multa introspectie. Putem sa alegem sa ne acordam mai mult timp noua insine cand avem nevoie si sa ne programam alte activitati, cum ar fi cele de socializare in timpul acelor cicluri care ne sunt de ajutor cand actionam in exterior.

O cale de armonizare cu Natura este aceea de a calatori pentru a afla ciclurile noastre proprii.

Aceasta va fi, de altfel, intentia calatoriei noastre de miercuri, apoi, in perioada urmatoare, vom incepe lucrul cu elementele, acele calatorii, prin care, contopindu-ne cu pamantul, cu apa, aerul si soarele, onorand viata ce ne-au dat-o, le vom permite sa intre in relatie cu noi si sa ne reflecte starea de echilibru de care avem nevoie. Vom cauta impreuna cele mai potrivite solutii ca lucrarile sa le facem in natura, aproape de elemente.

Este un moment minunat, echinoctiul de primavara si foarte aproape de luna plina, pentru a afla ce avem nevoie sa lasam in urma noastra si ce sa cultivam, ce seminte putem sadi in vietile noastre, astfel incat sa ne stralucim lumina, sa ne cultivam darurile, sa ne armonizam cu intreaga Creatie.

Despre noi

2010-02-14T10:37:00.008+02:00

Dragilor, un inceput mai calm al blogului, pina cand ne obisnuim cu tehnica.

Pentru cei care nu ne stiu. Suntem un grup de practicanti samanici din Oradea, avem periodic intalniri (drumming group), participam la workshop-uri de samanism si organizam astfel de activitati, organizam sesiuni individuale de vindecare. Cautarea noastra se indreapta in a transforma samanismul intr-un mod de viata, a integra invataturile samanice in tot ceea ce facem.

Invatatorii nostri spirituali sunt Reiner Trenner, Barbara Gramlich, Howard Charing, Carlos Sauer, dupa ce portile catre aceasta cale minunata ne-au fost deschise de catre Aurel Mocanu (vezi www.nierika.ro )

Ne propunem sa aducem aici informatii din experienta noastra, din practica samanica, din resursele pe care le avem, interne si externe, astfel incat sa fim de folos si altora.

Un prim pas va fi acela de a posta invataturi despre samanism din lucrarile Sandrei Ingerman, care a avut bunavointa sa ne acorde acest drept, invataturi care vor fi insotite de descrierea unor exercitii, calatorii samanice care se pot efectua in grup sau singuri, in acest din urma caz fiind necesara desigur in prealabil o experienta in astfel de lucrari.

Imi cer iertare pe aceasta cale Sandrei daca vor fi unele greseli de traducere, intentia noastra este de a ne pastra cat mai aproape de sensul invataturilor sale si ale colaboratorilor sai.

Va doresc sa aveti experiente minunate iar calea voastra sa fie luminata.